Iubirea mea nocturna

Te iubesc nebunește precum păsările iertate de trăsnet!
Te iubesc orbește precum marile înecate de lacrimi!
Te iubesc aievea, limitat de Pământ.
Te iubesc in desfrâu cu patima de leu mâzgălit de iluzii!
Iubirea pătimașă pe acest Pământ închis nu e iubire,
Alunga iluzia iubirii neclare,
Treci limita, încalcă regula neștiinței,
Lungește ți conștiința si treci malul morții!
Iubirea e veșnica neștiința a minții!

Durerea fizica e mai ușoară decât durerea verbala.

Durerea verbala îți rămâne ca o rana pe suflet și doare foarte tare!

Si acolo rămâne…

Eterna teama de a trai

Iubirea și clipa

Minciuna și durerea

Mâhnirea și puterea

Toate te ataca suav Și mârșav.

Ascunse n carapace,

Tăiate n bucatele de iluzii ..

Îți descompun iubirea n bucăți de sticla.

Ti amâna trăirea și nemurirea.

Iubirea mea eterna și dulce!

Te astept și te doresc punct cu punct, infinit cu finit,

In haos si in detaliu.

Te astept iubire veșnica si Pura.

sufletul meu e însetat si plin de lumina așteptări

In vis, apoi pas cu pas

Intr un ecran pe acest pământ mascat!

Iubirea din frica

Ce e iubirea?

Tânjești și tresari nestingherit

Zi de zi, ceas de ceas..

Ai vrea sa urli pentru o tăcere a minții deșarte

Sa simti iubirea, sa eșuezi liber și fericit

Fără pedeapsa aspra a rațiunii ..

As vrea sa zbor, sa trec de limita Realului blestem!

As vrea sa ma eliberez și sa simt iubirea ..

Și mintea mea sa se joace aievea

Pe al dragostei tărâm de mult uitat!

Albul norului de puf

Iubesc aievea albul tău de sus

Ma alint cu praful tău de stele de mult apus

Ma tăvălesc in simțurile tale reci

Tresar și urlu când inghet in tine

Albul meu cel alb al vieții!

Tine ma tu vie și calda printre acești straini

Ține ma in tine pentru totdeauna

Iubirea și eternitatea sa ne fie al vieții Destin!

Tu, Omăt al nemuririi,

Apasă mi nepăsarea cu suflare vii și reci,

Trezește ma, aievea, din patologia unei morți

Ce așteaptă, perversa, la fiecare înmiresmat răsfăț!

Toamna iubirii

Culorile suave ale venirii tale,

Îmi mângâie, cu grija, sânii!

O, toamna mea, cea vie și măreață!

Și frunza și petala ta cea moarta,

Asterne-le pe mine,

Unge-mi corpul cu a ta roua vie,

Iubește-ma cu patima și unește-ma cu tine!

Sa învie pentru totdeauna in mine,

Puterea și moartea in renaștere,

Ciclul măreț in care ne învârtim cu toții,

Ademenește-l și oprește l in mine!

Extaz și patima in frunza,

Atingeri și armonie in culoare!

Dezbracata-n iluzie

Mătasea unui negru timid se ascunde sub pat,

Cearceaful răsfirat se lupta cu norii de Amor,

Suav, suav și sincer zburau cu toții spre a lui Cupidon Nor.

Înecați in iubire de trup, cu sufletul agățat de tavan,

Iubire și patima in arta unui zeu contemporan!

Foile cădeau in vânt..

Pensulele priveau grandoarea îndepărtată

Iar șevaletul dansa in ritmuri stelare, pe mare!

Laurii aurii

Fără întrebări, fără căutări,

Fără intenții mascate și abstracte,

Am strâns o stea in palma mea,

Stea dintr un Cer de sus, un Cer nespus.

Lumina iubirii, arta fericirii,

Talente de zei in corpuri de zmei,

Minți incatusate in tărâmuri nelimitate!

Limanul înecat

Trupuri goale mânate de vorbe in vânt,

Fără elan, fără cuvânt și fără adânc discernământ,

Aleargă pustii in haine de prinți realizați,

Miros a trădare și a lapte crud, idioți veșnic speriați!

Tresar și- arunca săgeți de venin in perdele de fum,

Fug spre niciunde, și- n destinații se pitesc ștrengar, fugar după balansoar,

Se sperie de ei înșiși și apoi își ling lacrimile de pe tomberonul plin de amar și de murdar,

Ling trotuare și vieți vopsite-n evoluție si moralitate,

Ling cu pasiune minciuni și-adulmeca înfometați ura și haosul din vieți nedrepte,

Ca mai apoi sa își jelească soarta pe un altar ce- i înțelege soarta.

Conștiința tremura pe- altarul pur al vieții,

Se- neaca neîncetat in tot ce e sfânt și bun,

Sfârșind haotic pe același drum netrebnic,

Plin de viespi și dureri ce- mpung același lipsit de demnitate Suflet!

Capcana din minte

Mintea mi-o mestec și-o întind pe-un verde clar cearceaf,

Mirosul de etern ma satisface și ma iubesc intr-un complet extaz,

Trăiesc in fum de eternitate cenușie și trag in iluzoriul nas întregul meu destin,

N-am limite in limite, n-am norme in pătrat, n-am formule in matrice, n-am culori de om puternic atasat și axat,

Iluzorie e capsula clasicului obicei, iluzoriu e tot ce-ai învățat,

Rămâi doar cu gustul puternic amar din chinul și jalea ca tot ce trăiești ți-a fost dinainte de ființa dat,

Te zbați sa umpli fiole cu eternul minunatului extaz,

Te zbați sa sigilezi câmpuri și stări din neant,

Dar tot ce-ți rămâne e ce-ai acum și acum suspini și vrei sa uiți ca n-ai nimic,

Nimicul e etern, cu ochii plini de jale și amar ai vrea sa opresti din timp,

As smulge rădăcini crescute-n mine pentru infinitul de nedescris din adevarata lume!

Și lacrimi șiroaie, și dor și suspin, chinuri nescrise, iubiri nedescrise,

Toate ma irosesc intr-un timp, blocata sunt in marioneta care m-a tot dansat din pântece și pana acum!