Albul norului de puf


Iubesc aievea albul tău de sus

Ma alint cu praful tău de stele de mult apus

Ma tăvălesc in simțurile tale reci

Tresar și urlu când inghet in tine

Albul meu cel alb al vieții!

Tine ma tu vie și calda printre acești straini

Ține ma in tine pentru totdeauna

Iubirea și eternitatea sa ne fie al vieții Destin!

Tu, Omăt al nemuririi,

Apasă mi nepăsarea cu suflare vii și reci,

Trezește ma, aievea, din patologia unei morți

Ce așteaptă, perversa, la fiecare înmiresmat răsfăț!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s