Culorile suave ale venirii tale,
Îmi mângâie, cu grija, sânii!
O, toamna mea, cea vie și măreață!
Și frunza și petala ta cea moarta,
Asterne-le pe mine,
Unge-mi corpul cu a ta roua vie,
Iubește-ma cu patima și unește-ma cu tine!
Sa învie pentru totdeauna in mine,
Puterea și moartea in renaștere,
Ciclul măreț in care ne învârtim cu toții,
Ademenește-l și oprește l in mine!
Extaz și patima in frunza,
Atingeri și armonie in culoare!
Mătasea unui negru timid se ascunde sub pat,
Cearceaful răsfirat se lupta cu norii de Amor,
Suav, suav și sincer zburau cu toții spre a lui Cupidon Nor.
Înecați in iubire de trup, cu sufletul agățat de tavan,
Iubire și patima in arta unui zeu contemporan!
Foile cădeau in vânt..
Pensulele priveau grandoarea îndepărtată
Iar șevaletul dansa in ritmuri stelare, pe mare!
Fără întrebări, fără căutări,
Fără intenții mascate și abstracte,
Am strâns o stea in palma mea,
Stea dintr un Cer de sus, un Cer nespus.
Lumina iubirii, arta fericirii,
Talente de zei in corpuri de zmei,
Minți incatusate in tărâmuri nelimitate!
Ana's Weblog 