Limanul înecat


Trupuri goale mânate de vorbe in vânt,

Fără elan, fără cuvânt și fără adânc discernământ,

Aleargă pustii in haine de prinți realizați,

Miros a trădare și a lapte crud, idioți veșnic speriați!

Tresar și- arunca săgeți de venin in perdele de fum,

Fug spre niciunde, și- n destinații se pitesc ștrengar, fugar după balansoar,

Se sperie de ei înșiși și apoi își ling lacrimile de pe tomberonul plin de amar și de murdar,

Ling trotuare și vieți vopsite-n evoluție si moralitate,

Ling cu pasiune minciuni și-adulmeca înfometați ura și haosul din vieți nedrepte,

Ca mai apoi sa își jelească soarta pe un altar ce- i înțelege soarta.

Conștiința tremura pe- altarul pur al vieții,

Se- neaca neîncetat in tot ce e sfânt și bun,

Sfârșind haotic pe același drum netrebnic,

Plin de viespi și dureri ce- mpung același lipsit de demnitate Suflet!

Capcana din minte


Mintea mi-o mestec și-o întind pe-un verde clar cearceaf,

Mirosul de etern ma satisface și ma iubesc intr-un complet extaz,

Trăiesc in fum de eternitate cenușie și trag in iluzoriul nas întregul meu destin,

N-am limite in limite, n-am norme in pătrat, n-am formule in matrice, n-am culori de om puternic atasat și axat,

Iluzorie e capsula clasicului obicei, iluzoriu e tot ce-ai învățat,

Rămâi doar cu gustul puternic amar din chinul și jalea ca tot ce trăiești ți-a fost dinainte de ființa dat,

Te zbați sa umpli fiole cu eternul minunatului extaz,

Te zbați sa sigilezi câmpuri și stări din neant,

Dar tot ce-ți rămâne e ce-ai acum și acum suspini și vrei sa uiți ca n-ai nimic,

Nimicul e etern, cu ochii plini de jale și amar ai vrea sa opresti din timp,

As smulge rădăcini crescute-n mine pentru infinitul de nedescris din adevarata lume!

Și lacrimi șiroaie, și dor și suspin, chinuri nescrise, iubiri nedescrise,

Toate ma irosesc intr-un timp, blocata sunt in marioneta care m-a tot dansat din pântece și pana acum!