Nu am mai scris de foarte mult timp. Mi e dor sa scriu. A fost un an foarte focusat pe nimic, timpul nu a fost timp, respirația mi a luat o înainte, traiul și clipa au rămas blocate undeva in eternul iluziei.
Nu știu nimic din ce am trăit in acest an.
Am rămas doar cu iubirea și tandrețea minunatei Lorelai.
Palme și iluzii încă îmi străbat veșnicia clipelor pierdute, încă ma risipesc in mrejele nisipului fin.
Nu îmi mai e dor de nimic, o noua era interioară ma țină captivă in acest corp.
Trăiesc aievea o iubire necondiționată și îmi târăsc existența NONtimp a vremurile muritoare din mine și a clipelor trecătoare și reci.
Balanța desarta și nedreapta, balanța ascunsa după pervazul rațiunii stinse!
S a stins lumina robiei din capul minții întunecate!
Aprinsa mi e acum iluzia pentru percepții și supraviețuiri feerice, poleite cu plăceri și fericiri pe moarte!
Existența eterna intr un corp ce tânjește după nemurire!
Trai pueril, ghicitor in stele și n destin! Robotizare forțată și chinul lăuntric al unui otrăvit alai!
Cine te cununa cu Luna!? Dacă in Soare tu dispari?
Cine te iubește sub clar de iubire dacă in rațiune tu urli după veșnicii?
Ce e iubirea și fericirea când ochii sunt mânjiți de atata adevăr?
Ce e adevarul critic in aceasta lume plină de pofte și fum efemer?
Ce e sufletul in acest meleag al forțelor trupești?
Unde ești tu dacă tot ce ai avut ai aruncat ca pe un veșnic dispreț?
Carcase ce miros a rugina și a lacrimi pline de amar,
Dureri ținute n sertar ce urla sa tresară și sa zdrobească ziduri de cleștar?
Dinti Zdrobiți între buze de alama,
Dinti Plesniti de atata tăcere de Duh și suferințe stavilite n adâncuri,
Limba înnegrită de vremuri și mascata de pofte poleite in plăceri!
Rămâi cu bine, tu suflete, tu omule!
Acest Pământ efemer e dincolo de orice gand și orice rațiune!
Ana's Weblog 