Mereu am vrut sa fie cum vreau eu. Mi am dus viața intr un punct dur, nu m am dus la soare, liniște, pace și verdeața.
Vazandu-mi capodopera vieții, am făcut eforturi sa cedez controlul Destinului și sa facă el ce vrea cu mine.
Probabil ca și Lui ii este foarte greu sa se lupte zi de zi cu mine si probabil ca nici acum, după ani de insistente, nu are controlul total așa cum i am promis.
Destinul a început sa ma cunoască acum, ma învăluie și ma ia prin surprindere. Se impune uneori brutal atingandu-mi grandios cele mai poleite părți ale vieții, ale vietii din plastic modelate in spiritul orgoliului.
Zi de zi, ceas de ceas, asist la dărâmarea unui imperiu pentru a se lasă loc de un nou drum- Drumul meu. Un drum anevoios, teribil de anevoios dar pur, real și al meu!
Un drum pe care L am părăsit acum mulți ani, pe care L am vândut iluziei, orgoliului, lumii și rațiunii de a fi ca ceilalți.
Ii mulțumesc Destinului ca insista, ca are răbdare zi de zi, ca ma zdruncina solid din temelii și ca are grija sa nu rămână nimic in urma.
Ii mulțumesc destinului și pentru zguduitul lăuntric, zguduit care inca nu mi da pacea pe care o aștept de atâta timp.
A știi adevarul tău nu e deloc liniștitor. Probabil ca e doar un strat, urmează altele care îmi vor lovi existența din nou pentru a ma trezi definitv. Mulțumesc singurătății mele care mi a schimbat orice Percepție asupra acestei Lumi, care mi a luminat Eul abandonat de atâția ani, care mi a înlocuit bătrânul instinct cu noua iubire. Iubirea de mine. Ii mulțumesc acestui an pentru lecțiile dure pe care le am primit, pentru ca mi am primit propria Realitate, pentru ca acum imi trăiesc eu propria viata, pentru ca am primit acest dar minunat de a fi Liber. E minunat.
Uneori e și terifiant. Nu știi ce sa faci cu libertatea ta. Învățat in cușca, ai tendința sa rămâi in cusca. Și responsabilitatea unei vieți nu e lucru de luat in joc. Fiecare clipa e a ta și o simti profund in celulele amețite de atâta iluzie nemuritoare.
Draga mea viața, Te provoc și in acest An ce va urma. Continua sa faci tu ce vrei cu mine. Și te rog, Destine drag, Ai răbdare cu tot cimentul pe care L am clădit in mine. Când e prea solid sau de neclintit, Poți lasă un pic și pe mâine. Un mâine real in care vei lasă puritate in urma ta.Fa-ma copil. Cu- a mea putere nealterata de orgoliu si putere. Lustruiește mi sufletul cu a ta măiestrie.Și te mai rog, Destine Dur,Nu ma brusca cu sabia ta,Atunci când stratul meu nu va cădea.Revino blând, și mai stai un pic.Sa mai respir, sa ma mai simt.Destine al meu… te las in cuvânt și te țin in gând. La mulți ani!!!!!!
Ana's Weblog 