Cu ce preț murim din zi in zi !?
Cu ce preț trăim murind in noi?
Ne vindem puțin și din puțin…
Iubim mai mult orice ul prăfuit
Decât eternul din noi!
Unde e pacea sufletelor albe!?
Sufletele împăcate n Soare!
Adormite n cearceaf sub Luna!
Iubite-n nisip pe o cărare Vie!
Și zdrențuite de natura fierbinte!
Nu, nu mai vreau sa fiu Cenușă!
Vreau sa ma afund in fumul norului etern
Sa ma ud cu marea sarata care mi strange pielea
Oceanul dulce care mi suge buza de jos
Și cu pădurile dese care ma leagănă in vânt!
Vreau sa mi trăiesc libertatea furată!
Vreau sa rup lanțuri de obsesii și frici!
Vreau sa fug in lumea sălbatică cu tigrii slăbănogi!
Vreau sa-nving toți demonii furtunii,
Sa alung iluzia morții și sa ma ridic spre Norul meu!
Sa dorm pe al meu Nor,
Sa stau acolo… dreapta!
Sa suflu n destine c un cântec,
Sa fredonez minuni și zâmbete in lume,
Și sa mânuiesc săgețile vesniciei in inimile sângerânde!!
Sparge iluzia, om bun! Înghite ți seva durerii!
Savureaz o cu patima,
Picătura durerii e poarta iubirii,
Eliberează te și simte ți dumnezeirea..
Simte- o pana in călcâie!
Ești VIU, ești aievea, ești TOT!
Ana's Weblog 