Plopii din ograda


Se scutura plopii in casa mea eterna,

Se scutura de praf și de-al vieții gram de rai,

Sclipesc eterne efemerele cristale,

Căzute din vârful celui mai înalt alai. 

Ah, plopii vieții mele înverșunate!

Cu semeția voastră și al traiului bun gust!

Ma înnebuniți din adâncurile istoriei mele,

Vitejii mei strămoși cu al vostru puternic scut!

Iubiti ma n ceruri și n frunze și in colturile sumbre ale pădurii,

Și apoi, haideți degrabă, sa ne iubim aici,

In lumea mea cu aripile stinse, cu flori de soc și cu un amarnic dor!