Și când iubesc….


Iubesc cu tot elanul meu de femeie.

Cum as putea sa rămân femeie intr-o lume a desfrâului, a deziluziei, a curviei, a orgoliului, a corpului, a murdăriei, a superficialității?

Cum sa fiu eu, Suflete al meu? In haosul ce ma înconjoară? 

Singurătatea și iubirea eterna din vis…. in aceasta lume trista! 

Iubesc cărțile, te iubesc Eliade. Te iubesc, Brâncuși!

Și eu pe aici, ma adorm printre cărți!

Te iubesc, viața! Sumbra cum ești!

Iubirea din vis


Nu știu ce e iubirea. Ma iubesc de puțin timp. 

Acum pentru iubire as da multe din mine. 

Aceste fraze regăsite in romanele clasice mi se păreau siropoase și exagerate.

Acum fac parte din mine. 

Dar pe unde sunteți, bărbați care va iubiti și va respectați? 

Mereu am simțit ca m am născut in epoca greșita. Nu pot empatiza cu noul bărbat deloc: fudul și parca nu e destul și incult- exista scuza pentru bărbații care au citite doar 5 cărți in toată viața lor?

A! Și epilati? Care se uita in oglinda in timp ce nevestele și au aruncat feminitatea in Cos ca sa poată fi „egali” ?

Carieristele ” perfecte”!!!!!

Nu, mulțumesc! 

Mai bine.. mai beau un pahar de vin!