Calaul meu


Iubirea e ca o adiere strapunsa de iluzia clipei,

Cand nici nu mai astepti te injunghie pe-ascuns in piept.

Si sangerezi, si speri,  sa tot gasesti un leac mai vesnic,

Sa ti vindece gaura din suflet si a mortii rana din al tau eter!

 

Suflete al meu, unde ai plecat, unde ai umblat,

Cand eu ma desfatam in lume?

Pe unde hoionareai cand eu eram in limita de jos?

Cine te a gazduit? In corpul cui te ai odihnit cand eu ma tavaleam prin straniile alei intunecate?

 

Acum de abia ne-am regasit, acum cand rana mea e atat de adanca.

Acum, cand eu ma intreb de ce mai sunt?

De abia acum te simt, simt cum ma legeni prin neantul meu,

Si apoi ma tii in brate ca pe tine, Pamantule, sa nu te mai simt!

 

Si bratele te dor, Suflete al meu!

Ai obosit sa tot te joci cu mastile la ochi!

Sa vezi sau sa nu vezi, sa simti sau sa nu simti,

Acest joc viclean si rece ne pierde pe amandoi in jalnicul desfrau!

 

Si armele le sterg, uniforma e verde si vie pentru un razboi.

Si mi  chem tot sangele sa vina acum la sfat.

Sa incheiem tot ce avem de incheiat!

Ca ma dor bratele…..

….semnat ..al tau Gladiator!

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s