Acest an a fost precum o umbra neagră care s a atârnat de gâtul meu și nu m a lăsat sa zbor! A fost un an al durerii, al ruperii de proiecții. Un an in care mi am smuls gunoiul cultivat pe trup și L am desprins cu ghearele destinului. Gunoiul cădea pe jos sub privirea neputincioasei minți! Apoi mintea îl aduna și înnebunea strângând firimiturile iluziei. A fost un an in care mi am simțit sufletul dându se cu putere in stânci, rănindu se și pansandu se după fiecare rana. A fost un an in care intr o zi dansam la înmormântarea minții iar cealaltă zi plângeam la învierea iluziei! A fost un an măcinat de clipele de disperare. A fost un an in care ma agățam cu ochi flamanzi de ultima rămășița a minciunii. Un an in care cutia in care am trăit a devenit prea mică. Un an in care râdeam frenetic și cântam doar văzând Soarele! Un an al morții anilor mei. Un an al morții a tot ce am creat pana acum. Un an al abandonului din trup. Un an atât de greu încât și acum am rănile adânci pe gât, pe corp, pe suflet!
Dar mai presus de orice rana și durere, și chin și moarte și drama in acest trup,
A fost iubirea și Lumina de după moarte și Intuneric,
Care venea de Sus, se cobora prin mine și se lipsa ca o meduza stelara in colțul sufletului meu rănit.
Și acolo ma- nvelea cu o plapuma de catifea din nori și stele luminoase,
Și apoi îmi aducea caldura de la Soare,
Ma pansa cu praf de nemurire
Și îmi punea Iubire!
Și din iubirea venea și Lumina
Care îmi mângâia rănile pline de jale și iluzie!
Și apoi ma luau acolo sus la ei… și am tot dansat in hora aceasta!
Bă moarta .. bă in stele…
Hora ruperii de trup! Hora unui suflet plin de vânătăi dar bandajat!
Doamne, adu mi un An Nou in care sa se intample ce vrei Tu!
Căci tot ce am vrut eu de fapt n am ales eu și acum ruperea de eul mascat m a ucis un pic!