La urma urmei ce atâta iertare și ispășire! Tot sa ne iertam si sa iertam! Pai iertam, nu zic nu! Adică eu așa simt, ca m am iertat, ca l am iertat.
Dar tot au rămas in sufletul meu multe ruine. Eu as mai aștepta dar nu cred ca se topesc singure…
Simt o furie mare cu care as plesni, măcar pe un obraz, toți masculii feroce!
Habar n am cum sa mi arunc rămășițele durerii din suflet! Încă nu știu ce sa fac cu ele!
Partea buna este ca acum iubesc mult mai mult femeile, și le înțeleg mai bine și simt ca sunt femeie mai mult decât oricând. Energia mea masculină a fost foarte mult diminuată in relația cu ele. In schimb, e foarte activa in relația cu Extratereștrii de pe Marte! Adică sunt foarte masculină in relația cu ei, tocmai ca ma apar cumva, sunt in poziție de lupta!
Uneori ma gândesc ca poate destinul meu e cam greu de dus, de ce eu? Când văd doi Adulți cu un copil, râzând, îmi mai curg câteva lacrimi pe obraz, mai tresar când aud „iubito”, mai plâng când o văd pe Lorelai.
Nu e deloc ușor! E o lupta grea pentru ca toate îți sunt împotriva. E ca și cum tu vrei sa zbori dar nimeni n a mai făcut o pana acum! Pentru ca durerea e mereu noua pentru noi și e o prostie sa crezi ca dacă ești empatic ești pregătit sa înduri Suferințele pe care le au trăit ceilalți! E o tâmpenie sa crezi ca poți învață vreodată din Greșelile celorlalți! Rahat! Nu învățam nimic decât din rănile noastre! Și de aceea totul e nou, totul e o noua naștere, și mereu o moarte!
Și uneori îmi mai vin și gânduri din zona de comfort care își cere și ea drepturile: dar de ce nu rămâi acolo, cu el? Știi ca el te vrea oricând, cu orice condiții! Pai da! Pot reveni dar asta înseamnă sa mor și de data asta definitiv! Sa ma întorc in conventia lui: tu, mama copilului meu! Eu, vin acasă in fiecare seara și îți garantez un nivel de trai ridicat! Dar… ( fiți atenți): trăim frumos, suntem o familie, eu cu tine și Lorelai. Dar Ana, nu caută nimic, pentru ca tu vei fi cea care va suferi! Cum mama ma sii sa accepți așa ceva? Sa închizi ochii, sa te minți ca ai o familie? Asta e familie? Poate! Dar nu pentru mine!
Eu îl înțeleg. Energia sexuală e ceva greu de dus in ziua de azi! Se vinde plăcere peste tot, e foarte greu sa ți gestionezi acele energii atât de puternice! Iar la noi in țara e cu atât mai mult încurajată aceasta practica in rândul bărbaților. Educația, care se tot transmite din generație in generație,ca noi, femeile, facem copii și mâncare, iar ei, bărbații, aduc banii in casa și fac sex cu cât mai multe femei.
Acum ma simt și prost! N as vrea sa fac o Tocana din toți bărbații! Nu de alta, dar eu cred in iubirea adevarata! Dacă eu exist așa cum sunt, sunt sigura ca exista cineva care poate are valori apropiate de ale mele!
La urma urmei… cu iubirea rămâi! Și iubirea nu cumva e a sufletului? Și dacă e a sufletului de ce folosim doar trupul? Oare când facem doar sex cine face sex de fapt?
Eu iar nu înțeleg nimic..
Niciodată n am înțeles nimic!
Ana's Weblog 