Si incă trăiesc!

Și trăiesc bine! 

Cum mi-ar fi viața dacă  nu as fi simțit puterea întunericului? Cum as fi gustat din lumina daca n as fi înghițit tot întunericul? 

Puterea fiecăruia de a se ridica,deasupra tuturor așa ziselor probleme, sta doar in noi!

Desigur, puteți merge la psihologi, magicieni și clarvăzători! Asta face bine minții voastre! Dar la suflet doar un singur doctor poate ajunge! Și acela sunteți voi! Doar voi aveți cheia propriului suflet! Voi și Dumnezeu sau mai bine zis voi din Dumnezeu! 

Oricât de prăbușit ar fi totul in jurul vostru, oricât de greu vi se pare de dus ce ați primit acum, oricât de imposibil vi se mai pare viitorul… oricât… oricât… întotdeauna va exista o portița care va așteaptă! Poate parea mică și neînsemnată, însă dincolo de ea este libertatea, credință și însemnarea voastră ca dumnezei ai voștri! In Lumina…

Avem foarte multă putere! Avem putere sa spargem toate tiparele și limitele care ni se impun din afara noastră! Ce in noi, doar noi știm! Și știm doar dacă noi credem in cine suntem noi! 

Sa depășim limitele impuse este un act de curaj teribil, pentru ca treci de granița normalității! Devii un nebun pentru ceilalți, neînțeles, de neoprit! Devii prea incitant! 

De când sunt mică vorbesc de libertate! Treizeci de ani am vorbit din cărți și din iluzii. Acum vorbesc din experiența. Libertatea este a sufletului ci nu a trupului. Asta știam și înainte. Dar ce știu acum este ca sufletul e pretutindeni iar daroria mea este sa L las sa se plimbe și sa trăiască și dincolo de aceasta realitate pe care o percepe doar mintea mea. Sa L las sa ma conducă dincolo de ce pot controla. Și sa am încredere in El… sa am încredere ca ma duce acolo unde pot simți picurii fericirii absolute, unde pot simti infinitul Universului..

Căci din infinitul Universului m am născut și eu.. și tot in el ma voi întoarce…

Ca doar moartea nu exista.. ea e doar impulsul care ne poate ancora in nemurire! 

Îmi iubesc viața, iubesc pana și întunericul din ea!

Te tot aștept sa vii…

Te aștept de un an sa tot vii! 

Unde ești!? Mai ajungi? 

Câte stații mai ai?

Vino degrabă!

Sufletul meu m- a părăsit Așteptându-te pe acel peron…

Peronul acela rece, cu miros strident de urina.

Sufletul meu nu poate uita sufletul tău! 

Și ma tot trage spre acel peron! Iar eu Îl tot cert! 

Degeaba! Și a construi pe peron o colivie și mi a spus ca acolo moare, Așteptându-te pe tine! 

Amintirea ta….

Te știu! 

Ma urmărești in gând! 

Ma prinzi, ma iubești și apoi fugi!

Iubește ma mai mult, mai stai aici, in mine! 

Iubește ma mai mult! 

Pășește in lumea mea! Ți o dau pe toată! 

Și da mi o mie pe a ta! 

Căci dacă intri in lumea mea, promit ca  îți va plăcea iluzia! 

Și in iluzie vei și accepta poate… moartea și Pământul! 

Pentru asta trăiesc….

Uneori nu-mi înțeleg nici rostul, nici suferința.

Uneori ma predau pernei, speriata, trista și ma victimizez teribil.

Uneori ma zgudur ca un câine și-mi pun conștiința sub pat! 

Alteori însă..

Alteori primesc de neunde un val de bucurie, primesc iubire parca!

Nu știu de unde îmi vine, și sub ce forma mi e livrat..

Alteori simt cum am in mâna tot, și trebuie doar sa cred cu toată ființa mea și apoi creez ce cred!

Dar ce sa cred? Ca eu nu mai am nici un scop acum! Nici un plan!

Sa cred in mine! Tot timpul! Crezând in mine, cred in El! Ca eu de la El vin și la El ma întorc! 

Acum și după moarte…

Eu sunt suflet liber și așa voi muri. 

Fricile

Fricile pe care le avem ne ucid sinele puțin câte puțin…

Fără frici am fi dumnezei! 

Cu frici suntem sclavi! 

Exista echilibru? 

Exista? Lupta câștigată? 

Sau… cheia e sa te lași condus, sa te lași dus de val, sa te abandonezi ? 

Pai și eu de ce am învățat atât?

Uite de- aia! Ca așa vrem noi!

Cine or fi „noi” nu știu! 

Oricum eu nu știu nimic! 

Iubirea și toamna

Cu cât vrei mai mult sa te îndrăgostești cu atât nu o sa o faci! Pentru ca dacă vrei atunci înseamnă ca mintea ta vrea! Orice vrei e in rațiune! 

Sufletul nu vrea nimic, el pur și simplu zboară și poposește acolo unde se simte el bine. Fără sa i se spună când, cum sau unde… 

Acum toamna, când frunzele ne așteaptă jos, la nivelul nostru, sa ne atingem, sa ne privim, sa fosnim unii intr-alții! 

Acum e momentul sa te îndrăgostești… de tine! Sa ți beau ceaiul singur, plimbări printre copacii dispuși sa te adoarmă, pulovere groase și largi care te închid in tine! 

Sa te îndrăgostești … de tine! De pielea ta, de mirosul tău, de vremea ta cu tine, doar tu și sufletul tău! Sa ți Cânți cântece de Amor târziu, sa te trezești extenuat de atâta introspectie!

Și apoi sa vezi lumea doar prin ochii tai! Așa vei STI mereu cine ești, de ce ești și cine nu ești și cine nu poți fi! 

Eu și bărbații!

Uneori ma gândesc ca voi rămâne singura! Vorba fiica- mii: de ce spui asta mama? Dar de ce spui asta? -:) 

Eu sunt romantica. Și pentru mine asta înseamnă cunoaștere, trăirea multor momente pana sa ajungi la punctul fierbinte care se numește penis in vagin! 

Adică eu vreau sa te cunosc. Cine ești, de unde vii, ce pasiuni ai, ce ți place sa mănânci, ce citești, ce preocupări și pasiuni ai! Povestește- mi tu, despre tine. 

Vreau sa ți simt întâi buzele, apoi sa ți ating pielea, sa ți simt răsuflarea, sa te iau in brațe, sa ne ținem de mâna și sa uitam de noi vorbind. Și asta in zile diferite! 

Pentru mine totul e ca un ritual care pregătește marea unire( și aici nu ma refer la un război) 

Pentru ca acel moment este atât de profund încât nu L poți face in trup.. 

Sau poate am eu o problema? Poate ca, de fapt, am foarte multe frici și frâne și nu pot risca? Nu știu 

Tot ce știu e ca simt atracție pentru un bărbat, atracție foarte mare chiar, dar nu pot trece de etapa asta! 

Sa ma duc la sexolog? -:) ? 

Acum rad singura!

Un fost iubit de al meu, din tinerețea mea îndepărtată, îmi spunea obsesiv ca sunt nimfomana ! Am crezut mult timp despre mine ca eu chiar sunt nimfomana. 

De abia acum am răspunsul: 

Pai o nimfomana sta asa secole întregi -:) fără sa facă sex!? Nop, nu știu de ce, dar nu cred! 

Sau știu de ce ..  ca la douăzeci și trei de ani n as fi stat! Deci da, eram nimfomana-:) doar ca acum m am însănătoșit! 

Noroc cu dezvoltarea personală! As fi murit nimfomana -:)))! 

Cum ar fi? Inima făcută bucăți dar nimfomana? 

Usa de foc

Stăteam in fata ușii grele și mi era teama sa și privesc! era întuneric, culoarul foarte era foarte strâmt. am început sa ating pereții și usa, adică tot ce aveam. Usa era din lemn, un lemn fin iar in centru era un semn pe care nu l puteam distinge! Semnul era sculptat iar in jurul lui, un cerc delimitat cu pietre foarte strălucitoare și colorate. As fi vrut lumina, mai multă lumina. Am întins din nou mâinile sa o cuprind cu totul, iar jos in dreapta am simțit o clanța. Clanta era acoperită cu lut, părea ca se ascunde acolo și nu înțelegeam de ce in centrul ușii este un semn cu pietre prețioase iar jos sta o clanța ponosita. M am aplecat, am simțit un miros de tămâie puternic și apoi am atins clanța. Era fierbinte. Când usa S a deschis a intrat Dintr o data multă lumina. De abia atunci am înțeles ca usa mea nu era doar o usa. O data cu lumina, am simțit o bucurie și o energie de care nu știam. Semnul sculptat in usa s a aprins, pietrele fâlfâiau. Acum vedeam perfect. Era un Pentagon.

Voiam sa intru și îmi cautam calmul. Gândurile se luptau între ele, neliniștindu ma  cu imaginile create: „dincolo de usa e o comoara, dincolo de usa e un mormânt sau poate e chiar raiul sau cine știe, poate e iadul care te ademenește cu bogățiile lui. Dar nu e iadul pentru ca ați văzut, clanța era din lut asta înseamnă modestie” stop! Încetați! Am nevoie de liniște. Dacă nu am liniste nu pot percepe nimic din ce mi se oferă acum. 

Usa S a deschis. In fata mea un câmp verde și  aproape de mine era un singur mac. M am dus lângă mac. Din întuneric in lumina, din frig in cald. Din haos in pace. Verdele era foarte deschis, câmpul era atât de perfect și macul roșu mirosea puternic. Nu îmi era frica de nimic, aveam impresia ca pot zbura și atunci m am uitat către cer. Am căzut in genunchi si am strigat: voi? Cine sunteți voi!? Si ce caut eu aici? De ce m ați adus aici? Cerul era atât de senin și atât de transparent încât aveam impresia ca ma învârt și ca sus sunt tot eu. 

– de ce ești aici? Vrei sa știi de ce ești aici? 

Cineva vorbea cu mine dar nu vedeam. Nu era nimeni lângă mine. Unde ești? Nu te pot vedea! 

– tu nu înțelegi nimic. Pentru ca tu nu vrei sa înțelegi nimic. Ai tot și tu încă vrei acest nimic. 

– ești aici pentru ca tu ai cerut asta. In fiecare seara ne pui aceleași întrebări iar noi îți dam aceleași răspunsuri. Dar la tine nu ajung pentru ca tu vezi doar nimicul. 

Acum ești aici sa vezi! Acum poți vedea ceea ce tu ai creat in credință ta iar dincolo de usa poți simti frica din nimicul tău! Tu alegi! 

– vreau sa te văd! Cine ești? 

Sunt lângă tine. Sunt chiar lângă piciorul tău. Sunt macul roșu care te așteptat sa vii! 

Eu sunt tot și peste tot și tu poți fii la fel! 

Am început sa plâng, m am trântit la pământ, iarba era foarte moale și calda, iar macul, macul prin care vorbea acel ” Cineva” era mai fin decât catifeaua și ardea. Ii simțeai caldura prin tot corpul. 

Am plâns mult acolo și încă plang. 

Furia mascata

La urma urmei ce atâta iertare și ispășire! Tot sa ne iertam si sa iertam! Pai iertam, nu zic nu! Adică eu așa simt, ca m am iertat, ca l am iertat. 

Dar tot au rămas in sufletul meu multe ruine. Eu as mai aștepta dar nu cred ca se topesc singure…

Simt o furie mare cu care as plesni, măcar pe un obraz, toți masculii feroce! 

Habar n am cum sa mi arunc rămășițele durerii din suflet! Încă nu știu ce sa fac cu ele! 

Partea buna este ca acum iubesc mult mai mult femeile, și le înțeleg mai bine și simt ca sunt femeie mai mult decât oricând. Energia mea masculină a fost foarte mult diminuată in relația cu ele. In schimb, e foarte activa in relația cu Extratereștrii de pe Marte! Adică sunt foarte masculină in relația cu ei, tocmai ca ma apar cumva, sunt in poziție de lupta! 

Uneori ma gândesc ca poate destinul meu e cam greu de dus, de ce eu? Când văd doi Adulți cu un copil, râzând, îmi mai curg câteva lacrimi pe obraz, mai tresar când aud „iubito”, mai plâng când o văd pe Lorelai. 

Nu e deloc ușor! E o lupta grea pentru ca toate îți sunt împotriva. E ca și cum tu vrei sa zbori dar nimeni n a mai făcut o pana acum! Pentru ca durerea e mereu noua pentru noi și e o prostie sa crezi ca dacă ești empatic ești pregătit sa înduri Suferințele pe care le au trăit ceilalți! E o tâmpenie sa crezi ca poți învață vreodată din Greșelile celorlalți! Rahat! Nu învățam nimic decât din rănile  noastre! Și de aceea totul e nou, totul e o noua naștere, și mereu o moarte! 

Și uneori îmi mai vin și gânduri din zona de comfort care își cere și ea drepturile: dar de ce nu rămâi acolo, cu el? Știi ca el te vrea oricând, cu orice condiții! Pai da! Pot reveni dar asta înseamnă sa mor și de data asta definitiv! Sa ma întorc in conventia lui: tu, mama copilului meu! Eu, vin acasă in fiecare seara și îți garantez un nivel de trai ridicat! Dar… ( fiți atenți): trăim frumos, suntem o familie, eu cu tine și Lorelai. Dar Ana, nu caută nimic, pentru ca tu vei fi cea care va suferi! Cum mama ma sii sa accepți așa ceva? Sa închizi ochii, sa te minți ca ai o familie? Asta e familie? Poate! Dar nu pentru mine! 

Eu îl înțeleg. Energia sexuală e ceva greu de dus in ziua de azi! Se vinde plăcere peste tot, e foarte greu sa ți gestionezi acele energii atât de puternice! Iar la noi in țara e cu atât mai mult încurajată aceasta practica in rândul bărbaților. Educația, care se tot transmite din generație in generație,ca noi, femeile, facem copii și mâncare, iar ei, bărbații, aduc banii in casa și fac sex cu cât mai multe femei. 

Acum ma simt și prost! N as vrea sa fac o Tocana din toți bărbații! Nu de alta, dar eu cred in iubirea adevarata! Dacă eu exist așa cum sunt, sunt sigura ca exista cineva care poate are valori apropiate de ale mele! 

La urma urmei… cu iubirea rămâi! Și iubirea nu cumva e a sufletului? Și dacă e a sufletului de ce folosim doar trupul? Oare când facem doar sex cine face sex de fapt? 

Eu iar nu înțeleg nimic..

Niciodată n am înțeles nimic!