Mananca-mi tu inghetata vietii!

Ce simplu ar fi sa ne golim umerii si sa ne spalam constiinta oferind cadou oricui din ce avem noi.

Sa putem sa transferam intr o clipita, printr-un cablu imaginar, tot felul de iubiri, incredere, pace liniste.

Sa ne trezim dimineata si sa ne conectam prin cablu sau wi-fi la un OZN plin cu energii binefacatoare.

Si apoi, noaptea, sa zburam prin alte Cosmosuri nebunesti, alte galaxii unde oamenii sunt mai mari si mai colorati.

Sa avem atata energie incat sa fim unde vrem si sa ne atingem cu uriasi albi, cu parul cret si cu pijamale din nori albi pufosi.

Sa radem cu ei si sa ne tavalim prin puful stelar si miscator.

Sa ne gadilam prin aer si sa ne agatam in zbor de colturile stelelor luminoase.

Apoi sa me trezim ca am adormit pe luna gandindu ne cu nostalgie la Pamant…

Si brusc sa ne trezim nefericiti si plini de dor si plini de jale …

Pamant al meu? dar unde esti? da! stiu..e suferinta si desfrau

Da, stiu! E zgomot puternic si asurzitor de suflete ciobite..

Dar ..stii tu! tu esti al meu! si acolo sunt a ta!

Aici imi place tot dar ma pierd in atata infinit ..

Stii tu..eu acolo trebuie sa mor, in tarana ta…cu dor!