Finalul minții…


Încerc sa mi aduc aminte de mine .. Sa ma vizualizez  acum 3 ani si 6 luni! 

Of! Eram ca un pui galben de abia iesit din mama gaina! Parca văzusem in sfarsit lumina dupa o eternitate in întunericul acceptat si doar el știut! 

A fost momentul in care am aflat ca in pântecele mele se afla un dar divin! Era o splendoare împachetată in lumina si har. A venit la mine cu  putere multa si mi a înlăturat voalurile care mi creionau frenetic realitatea pustie! 

Acum 3 ani si 6 luni eu am ramas gravida…

Acum 3 ani si 4 luni… Eu am inceput sa mi trăiesc in sens invers viata! Aveam sa ma intorc la mine… La Ana cea de dinaintea plăcerii, a iluziei, a minciunii, a Tristeții si a hazardului! Aveam sa vad tot noroiul in care ma scăldăm si pe care l si mancam! Aveam sa ma vad murdara si aproape moarta! 

Au urmat ani grei de trezire continua. Uneori brusca, alteori înceată! Au urmat ani de dezlipire de o realitate Si un program creat special pentru suflete pierdute! Aveam sa lupt cu dependente false, cu plăceri, cu rațiuni si mai ales cu oameni! 

Am inteles ca atunci cand vrei sa fii tu, esti întins frumos pe bancheta societății si esti tras de urechi cu un cârlig al viitorului presupus! Am trecut prin stări de panica, depresii, frici, temeri de tot felul, tremurat si frig, întuneric, debusolare, singurătate…

Am vazut ca neputința societății, faimoasele concepte in care toata lumea trebuia sa rămână, definițiile vieții din perspective deșarte, plăcerile animalice, limitele si capacitățile obscure de înțelegere, cadranele fixe si mici de îngrădire te orbesc uneori si te arunca către tine si te amețesc din nou făcându-te sa te intrebi din nou si din nou… Eu de ce nu pot fi ca ceilalti? 

Am fost acuzata de insensibilitate, de egoism, de posesivitate, de neacceptare a realității, de naivitate…

Da! Acum 3 ani si 4 luni eu am aflat ca bărbatul, tatal copilului meu, ma Însala! 

Au urmat ani de durere! Durere îndreptata prima oara către el .. Ca apoi sa realizez cat de putin ma iubeam si ca nu ma Cunoșteam deloc! Doamne! Prin cate stări am trecut…

Iluzia iubirii….2 ani de zile refuzam sa cred ca a fost adevarat si in nici un caz ca mai este adevarat. Refuzam orice gând care l discredita! Si ce spuneați? Ca mintea e ” rațională” ? Nu! Nu! Mintea e foarte agera si descurcăreață! Si te va „ajuta” mereu sa găsești uși pe care sa scoti ” gunoiul „!

Apoi, sătulă de atata lupta intre sinele meu si eul creat, am decis ca a venit momentul sa sufar cu adevarat! Adică sa sufar asumat! Si ușor ușor .. Mi am obișnuit si mintea cu durerea si cu ideea ca si eu pot fi înșelată! Da! Si ca orgoliul poate sa mai stea si la coada! Aceasta a fost o etapa in care eram pierdută complet, castelul mi era dărâmat, bărbații niste nenorociți iar eu Victima unuia dintre ei! 

Si in sfarsit! Perioada conștientizării si a acceptării!El este minunat asa cum este! Si eu la fel! Am fost impreuna pentru minunatul nostru copil si vom ramane pentru ea părinți si parteneri( ca părinți)! E minunat sa vezi cate ti se pot intampla, cate poti duce si in Singurătatea aceea sa simti ca nimic nu e imposibil! 

Da! Te trezești ca esti singur! Pentru ca  oamenii proiectează! Pentru ca societatea te acuza, pentru ca un copil emoționează, pentru ca atunci cand ai placeri … Esti de aici! Din aceasta lume cu totul! Si ai ” tot” ce ti ” dorești” de ce vrei tu sa Strici Zen ul animalului din noi? 

Dintr o data esti si mai singur! Te simti din nou neînțeles si singur! Dar asta te ajuta enorm! Acum e momentul sa te duci din nou către tine! Tu esti si doar tu propriul izvor de putere, de speranța si de adevar! 

Drumul pana la divorț e terifiant! Parca m as fi prăpădit si as fi murit de multe ori pana acum! Pentru ca atunci cand nu te Cunoști .. Te izbesc foarte ușor valurile instabilității celorlalți! 

Plangi seri la rand întrebându te de ce nu esti ca multe alte  femei? De ce eu caut iubire!? De ce nu ma multumesc cu aceasta viata rațională pământeană de bun augur? De ce nu întrețin aparentele acestea asa frumoase? 

De ce nu ma gândesc la copil? Dar oare de ce voi identificați copilul cu mine? Suntem doua suflete atat de separate .. Chiar daca suntem conectate! Dar oare credeți ca acel copil nu simte ne- iubirea voastră? Nu simte distanta si jocul vostru ieftin!??ei stiu tot! Ei simt pana si urma voastră de îndoiala asupra lumii! Ei simt si gândul vostru împotmolit in desfrâu! Ei simt si stiu tot! Si atunci tu? Tu, mama? Tu, tata? ce personaje sunteți pentru ei? 

Negative, poate? Ii arătați calea acceptării morții pe Pământ! Calea supunerii, calea nefericirii continue, calea slăbiciunii, sărăciei si rătăcirii sufletului! 

Iar tu femeie? Cat de greu mi a fost sa mi recapăt feminitatea, sa ma redescopăr ca femeie, sa mi accept sexualitatea si feminitatea! Este greu! Dar tu, femeie frumoasa ce esti? De ce te îngropi singura? De ce nu lupți pentru iubirea ta … Iubirea ta de sine? De ce nu te atingi si te iubesti.. Asa cu riduri, vergeturi, Tristeți si lupte aprige cu tine? 

Iubeste te, femeie! Ridica ti capul! Admira te, mângâie te, iartă te! Ia ti copilul cu tine si arata i lumea prin ochii tai de luptătoare neînfricată! Arata i universul tau experimentat si plâns si aflat si apoi câștigat cu multe lacrimi si durere! Arata i  curaj, pasiune, libertate, sinceritate si iubire! Arata i minunea femeii! 

Crezi in iubire! Iubirea exista si e aievea! Iubirea este peste tot! incepe cu tine…

Si nu ti da niciodata libertatea, femeie! Libertatea e cel mai frumos dar pe care i l poti da copilului tau… 
Sunt liberă … Alaltăieri am divorțat! 

Si nu! Nu vindeți explicații nimănui! Nimeni nu va trai nici o secunda n voi! Si nimeni nu va simti vreun gram de spam si de moarte continua in locul vostru! Doar voi va știți drumul! 

Nimenui nu trebuie sa i explicați nimic…

Doar vouă! Atat… 

Rănile sufletului nu pot fi explicate in cuvinte… Ele doar nasc oameni mari!

Si da! Asa sunt eu! Eu inca sper si cred in iubire, in puritate si in Adevar! Cred in oameni mari si frumoși crescuți! 

Eu inca sunt o copila… 

Si mi aduc aminte de mine cand eram mică…. E mai simplu sa rămânem mici! Nu va mai maturizați! Maturizarea e o capcana a minții!

Apoi ca sa va întoarceți… Plătiți cu multe lacrimi…

Si da! Aveam nevoie de aceasta lecție! Ajunsesem sa fiu o fetita răsfățata căreia cică i se cuvenea totul! 

Multumesc vieții! 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s