Dar stii tu …. Ma doare! C- un ac de amar m ai înțepat atata timp… Acum ma pierd in mine. Ma rătăcesc ieșind ca apoi sa ma intorc venind la cine am fost … Uitând mereu cine aveam sa fiu!
Ma tot întreb de unde vin si pentru ca acum ma stiu… As vrea sa pot sa ramân in mine Eu, sa uit de maștile „mine”- lui, sa uit de cine ai vrea tu sa fiu, sa uit si sa ma pierd de a ta creație fioroasa care ma sperie, ma înfioară si ma izbește n Eul meu atat de pur!
Dar unde esti tu, tu, Forța mea eterna? Ramai aici.. Cu mine, iubeste ma mai mult, lipește ma de tine… Si te rog!
Haide… Dar grăbește te! Vino! Hai Vino repede sa ne unim…
Haide! Haide! Sa ne căsătorim!!!! Doar tu si eu… Adică tu- Eul meu cu Mine … Cel de acum!
Adică tu, Suflete al meu pur si bun… Cu Mintea si Rațiunea mea murdara de acum!
Dar oare e cu putința? Oare nu ti cer prea mult? S accepți, tu Suflete, o minte ? O rațiune ? Si un destin?
Dar nu stiu….. Dar da! Trebuie sa existe o soluție sa ne unim…
Te astept … Diseara in patul meu! Cand suntem doar noi doi… Ma simt ca si cum as fi al meu!
Ana's Weblog 