Nimicul din Tot!


Mergeam pe un drum întunecat si rece! M am trezit brusc, fara sa vreau si fara sa pot sa vreau si m am vazut murdara de un noroi greu si negru! M am speriat si am strigat tare! Țipetele mele ma zdruncinau si ma răscoleau cu totul! Nu puteam controla, de abia mai eram om. Voiam sa ma smulg de acolo si voiam sa zbor direct in Lumina. Greul si noaptea ma țineau legată in mine. Eram singura. Omul si Dumnezeu. Răul si binele. Lumina si întunericul. Îngerii si demonii. Am leșinat de atata patima si de atâtea placeri ireale. Atâta plastic si de atat de putin Suflet! Am luat cu mine ocară vremii, viermii i am lăsat acolo. Greul si fierul le port si acum… Si mai las din el câte un gram pe un drum anevoios….dar bun! 

Omul e om cand e al Lui! Cum ma cheama, de fapt? Eu sunt cine? Trăiesc eu? Sau……

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s