Te iubesc

Te iubesc omule, te iubesc asa perfect cum esti! 

Asa nelocuit cum esti … Ma topești in goliciunea trupului tau gol. 

Ce gol frumos si cald! Esti tu! Cum stai tu divin si gol langa mine, de vorba cu sufletul tau.

Esti plin de Misterele Lumii, tresari cand Steaua dispare si apari ca o Lumina eterna cand soarele apare.

Esti eternul exprimat in trăiri.

Esti nemurirea gândita n simțiri.

Iubesc sa te vad cum tresari.. Cum te zbați sa intri in acest perfect tipar.

Esti plin de miresme colorate n iubire

Si cum sari tu pe pietrele strasniciei divine!

Si ce frumos renaști din zi in zi

Si cat de pur te lupți noapte de noapte dincolo de zări pustii!

Si n Lumina te naști iar si apoi mai mori un pic.

Si apoi te mai tăvălești printre Demoni

Ca sa te înalți mai sus si intr-o alta Glorie plină de Divin!

Si cum te tăvălești prin viata… De a rostogolul te privești in fata

Si te alinți si te iubesti si iti judeci doar firea…

Ca esti Om! Si Doamne, ce minune si ce iubire izvorăște din mine!

Din golul meu eman izvoare de iubire!

Zbor

Si Vreau sa plec acum.

Un zbor nebun deasupra mea.

Sa mi smulg gratiile din mine,

Sa rup legături străine 

Si sa ma arunc in mana ta, Destine! 

Sa mi simt nestirea si prezentul,

Sa fiu aievea azi si acum 

Sa rad de maine cand apare in mine,

Sa mi smulg controlul minții de acum.

Prada ta, soarta, doar tie sa ma las!

Si standardele putrede sa se prefacă in zaț!

Ambițiile si orgoliile sa rămână in haina Lumii reci,

Sa ma despart de Mine si de voi

Un abandon perfect in brațele ….

Cui?

In brațele Acestui Univers ce m a ales! 

Nimicul din Tot!

Mergeam pe un drum întunecat si rece! M am trezit brusc, fara sa vreau si fara sa pot sa vreau si m am vazut murdara de un noroi greu si negru! M am speriat si am strigat tare! Țipetele mele ma zdruncinau si ma răscoleau cu totul! Nu puteam controla, de abia mai eram om. Voiam sa ma smulg de acolo si voiam sa zbor direct in Lumina. Greul si noaptea ma țineau legată in mine. Eram singura. Omul si Dumnezeu. Răul si binele. Lumina si întunericul. Îngerii si demonii. Am leșinat de atata patima si de atâtea placeri ireale. Atâta plastic si de atat de putin Suflet! Am luat cu mine ocară vremii, viermii i am lăsat acolo. Greul si fierul le port si acum… Si mai las din el câte un gram pe un drum anevoios….dar bun! 

Omul e om cand e al Lui! Cum ma cheama, de fapt? Eu sunt cine? Trăiesc eu? Sau……

Cine sunt eu 3?

Nimeni….