Începi sa cred ca in lumea asta nu e locul meu…
Am crezut ca poate reușesc sa ma agat de ceva aici…
Am crezut prea mult….
Dar oare de ce ai crede in ceva ce nu ai?
Sau poate am fost prea sus cândva… Acum sunt atât de jos…
Si eu cum ma mai ridic?
Cum sa ajung sa nu mai vreau nimic? Cred ca de abia atunci voi avea totul…
Pentru ca atunci cand nu ti dorești nimic … Nimicul devin tot!
E fabulos.. Si in acelasi timp fabulos de greu..
Ca sa vrei sa nu ti dorești nimic… Ma gândesc ca ar trebui sa nu ti dorești nimic din lumea asta… Adică sa te lustruiești atât de bine încât sa ti distrugi acest ” mine” creat de societatea asta bolnava si normala si sa ajungi la tine… Adică la Eul tau autentic bun .. Care e perfect asa cum e si nu are nevoie de nimic!
Si cum mama ma sii ajung acolo?
Tu iti dai seama? Sa fii perfect asa cum esti … Sa trăiești aici si acum… Si sa nu ai nevoie de nimic?
Cat de multă lumina trebuie sa fie acolo…
Fabulos!
Ana's Weblog 
Dacă ai canaliza tot amarul și lehamitea față de jegul din jur – să folosești această energie negativă pentru a te ambitiona, sunt sigur ca ai obține tot ce-ți dorești de la viață Răul poate sa devină cel mai bun lucru care și se poate întâmpla, e ca și cum te-ai spăla cu zăpadă pe față – iar asta ți-ar deschide ochii. Conisideră că ai făcut un duș rece, atât! Acum totul îți este dat, trebuie să întinzi mâna pentru a lua. Cum să nu-ți dorești nimic, când oricine s-ar uita în ochii tăi ar vedea ca ai tot! 🙂
Of totul asta este atât de relativ … Mai ales cand il vede doar cine ” nu trebuie” 🙂