Dezamagita


Începi sa cred ca in lumea asta nu e locul meu…

Am crezut ca poate reușesc sa ma agat de ceva aici…

Am crezut prea mult….

Dar oare de ce ai crede in ceva ce nu ai? 

Sau poate am fost prea sus cândva… Acum sunt atât de jos…

Si eu cum ma mai ridic? 

Cum sa ajung sa nu mai vreau nimic? Cred ca de abia atunci voi avea totul…

Pentru ca atunci cand nu ti dorești nimic … Nimicul devin tot! 

E fabulos.. Si in acelasi timp fabulos de greu..

Ca sa vrei sa nu ti dorești nimic… Ma gândesc ca ar trebui sa nu ti dorești nimic din lumea asta… Adică sa te lustruiești atât de bine încât sa ti distrugi acest ” mine” creat de societatea asta bolnava si normala si sa ajungi la tine… Adică la Eul tau autentic bun .. Care e perfect asa cum e si nu are nevoie de nimic!

Si cum mama ma sii ajung acolo? 

Tu iti dai seama? Sa fii perfect asa cum esti … Sa trăiești aici si acum… Si sa nu ai nevoie de nimic? 

Cat de multă lumina trebuie sa fie acolo…

Fabulos!