De ce nu reusesc sa ma iubesc? Ma pierd in continuare si ma risipesc peste tot…Ma las inghitita de ei….si ma dor emotiile si mai ales sufletul.
De ce tot nu reusesc sa opresc aceasta iluzie care curge adanc in mine? As vrea sa dau la o parte toate straturile care mi intuneca lumea.
De ce aleg minciuna? fericita nu pot fi nicicum asa…si doar tanjesc si traiesc dorul sfasietor de mine…acel „mine” al copilariei mele pure..
acel „mine” cu care mutam muntii mei din stanga in dreapta apoi radeam candid cu ei.
Mi e dor de acea putere cu care imi cream viata…modelam oamenii si apoi ii aduceam langa mine, imi desenam destinul….
sau doar il acceptam?
ce e autenticitatea de fapt? unde suntem noi in aceasta lume? cum sa te mai gasesti in gunoiul asta de stari in care tot timpul iti mai pui o masca?
se vand masti peste tot….sunt vesele, colorate si miros frumos.
se vand si suflete..sunt pline de sange si miros a moarte.
De ce am cazut? unde imi sunt aripile albe ?
de ce nu ma pot elibera?
nu mi vad sensul si rostul in lumea asta …inca!
Mai astept….
Ana's Weblog 
De ce nu reușesc să iubesc, să mă pierd în mireasma dulce a minciunii. Gerul rațiunii mă poartă în palme de dor și mă târăște de păr prin mocirla griului sfâșietor. Dar mă minit eu și trece. Cocostârc poleit cu păreri de bine și invidiat de orătaniile de prin ogradă.
O clipă de aș tri lângă perfecțiune și dacă aceasta ar lua chip imperfect de om, aș da poleiala și masca scufundată în păreri de dor.
În cheie inversă cred că vrei să iubești! Greșesc?
Vreau sa iubesc…. Asa este!
Cred că aș vorbi cu tine zile în șir și tot am mai avea ceva de spus 🙂
Vreau sa ti citesc cartea… Ce ai mai făcut cu ea?
Am zis să las visele și mi-am văzut de carieră. Acum „citesc” în Qlik, urmăresc marja, și scriu rapoarte. Nu am mai scris de ceva vreme, și muza mea s-a pierdut bag de seamă.
Nimic nu e pierdut… Totul este acolo unde trebuie sa fie! Eu visez mult si mi am abandonat cariera…. Trăiesc mai mult decât scriu ce i drept! Dar încă nu trăiesc bine… In continuare tânjesc si ard in rațiune! Dar vai! Ce ” scăpări” frumoase imi mai construiesc in vis!
Sunt sigura ca muza ta e lângă tine… Încă nu o vezi!
Vorbesc cu tine, ești lângă mine pe calea undelor. Dacă începi să creionezi cuvinte în imensitatea imaginatiei tale blânde… cu siguranță aș scrie și eu.
Imi era atât de dor sa mi scrii! Ahci! Mai am încă o dependentă 🙂