Fac eforturi serioase sa fiu cat mai deschisa ..sa fiu cat mai clasicul open mind. Nu mi e deloc usor.
Mama m a invatat sa fiu cuminte, rusinoasa, sa fiu mama, sa fiu sotie ascultatoare, sa fiu feminina, sa vorbesc frumos, sa respect, sa fiu delicata…
Nu sunt chiar ce mama m a invatat…
Sunt razboinica…nu sunt trista, as minti, indurerata nici atat. Doar razboinica…Ma lupt cu mine sa raman asa cum simt..sa nu ma transform in felina societatii.
Uneori ma trec fiori reci de furie care mi atata intregul corp. Imi separa ratiunea de suflet. Ma taie in doua.
Pasul intre moda, frumusete, stil, candoare, sexy..si vulgar! ..este atat de mic incat noul produs subminal al societatii e de a dreptul malefic cel putin.
Nu sunt revoltata ca exista silicoane, sau buze umflate, sau gene foarte false, sau par de plastic, sau in loc de sprancene cu par ..sprancene cu dungi….
Razboiul meu nu este cu mizeria cu care ne transformam aceste trupuri extraordinar de temporare…nici pe departe!
Nici despre suferintele si riscurile supunerii unor astfel de proceduri…nici macar!
Nici despre aceste ” schimbari” care nu fac decat sa transforme sexul si placerile carnale la rang de instincte animalice, rapide as spune.
Razboiul meu este cu moartea sufletului.
Sufetul zace intr un neunde obosit, zace in lanturi prinse cu lacate aurite…
Oare prietenia cu noi insine, increderea, iubirea de sine, respectul pentru noi..oare daca le am avea..ne am mai transforma frenetic in Sabloanele tineretii vesnice?
Ana's Weblog 
„Războiul” tău a luat sfârșit din acest mement, pentru că, ghici? 🙂 Sunt oameni care se nasc morți și oameni care se nasc adormiți! Sunt corpuri zâmbitoare, nimic mai mult 🙂
🙂