Generatia mea!


Sunt satula de ideea cum ca noi ne vaitam acum, suntem toti niste „mironositi” mai ales mamele care isi tot ingrijesc copiii in alt mod decat acum 100 de ani. ” pai tu cum ai crescut? Mare si frumoasa si desteapta”!
Pe bune? Ai facut tu calatoria vietii tale in sufletul meu si te ai minunat de armonia cu care se rasfata zilnic? Mi ai nascocit in minte si ai gasit doar ordine si disciplina? Intotdeauna e mai usor sa blamam ce avem… Prezentul! Sa tanjim dupa cu totul altceva.. Unii isi tanjesc trecutul.. Altii viitorul!
De parca atunci cand mergem pe strada intalnim doar tineri dezinvolti, zambitori, privirea le sclipeste, entuziasti .. Nici nu mai vorbesc de altceva.. Decat de minimul de incredere pe care ar trebui sa il Avem in noi insine. Minimul care ne ar ajuta sa fim Oameni! Dar oameni mari, demni, respectandu ne pe noi si astfel si pe ceilalti.
Cum poti lauda o generatie care isi spinteca visuri, planuri, coloana vertebrala doar pentru clipe ieftine de placere… Adica suflete zdruncinate care si au pierdut valorile… Cred doar in bani, femei frumoase conform standardelor impuse, masini scumpe…
Stiu ce inseamna extemele in orice( le am trait pe
propria mi piele) mai ales in relatia cu copilul. Insa devine obositor, sa auzi cat de minunati au fost parintii nostri care ne au crescut atat de minunat! Hai sa ne trezim! Hai sa evoluam un pic! Imi respect parintii, si am in suflet atatea multumiri pentru ei! Asta nu ma opreste pe mine sa mi accesez sufletul si mintea pentru a urca o treapta cel putin si a ma ” repara”, acolo unde este cazul desigur.
Nu sunt perfecta, ba din contra! Am trait cu frica si controlul intr o relatie mai stransa decat cu mine foarte mult timp. Am lucrat cu mine mult… Terapie… Terapie.. Uneori degeaba… Pana acum ceva timp cand am intalnit acel Om minunat.. Care mi a aratat cum sa sap in mine si sa caut comori. Si caruia ii voi fi recunoscatoare cel putin o viata…
Da! Poate ca sunt singura din generatia noastra care a avut parinti care gandeau ca ” ei te au facut… Ei te omoara”?, care munceau si iti oferea necesarul iar de suflet nici nu mai era vorba? Care nu te intrebau ce simti, ce emotii ai? Ce nevoi spirituale aveai? Care iti spuneau sa nu plangi ca doar oamenii slabi o fac? Care te comparau cu n copii doar ca luai o nota mai mica? Da… Nici nu mai vorbesc de alte cazuri gen.. Dizarmonia dintre parinti, faptul ca de multe ori tatal era alcoolic, bataile ca de! Sunt rupte din rai! Ce mama ma sii!
Ei bine! Asta vreti si voi pt copiii vostri? Lasati va mastile o secunda macar.. Ramaneti cu voi… Deschideti va sufletul catre voi insiva… Cum este? Ce simtiti?
Eu acum simt respect pentru parintii mei… Fericire pentru mine.. Ca de abia acum la 30 de ani am invatat sa fiu fericita… Si inca nici acum nu mi iese mereu! Si de abia acum am valoare in fata mea! Si da… Nu am fost batuta si nici nu am avut tata alcoolic… Insa le am avut pe restul!
Cariera? Cum v ati ales cariera? Eu am ales ce mi a zis mama… Artista? Vrei sa mori de foame! Fa te economist! Si m am facut economist… Da… Imi placea si matematica dar faptul ca scriam poezii si citeam lor nu le a spus nimic….
Ajutor mama! Cum fac cu baietii? Habar n am! Mai bine nu fac sex decat f tarziu pt ca am observat eu( in familie) cate certuri pot aparea din cauza acestor nenorociti care se numesc barbati! Aa… Imi aleg mereu ori modelul tatalui ori contra scenariul?? Pe bune!!??? Cineva sa ma opreasca! N ai cum…. Sunt semnale mult mai puternice decat sfaturile primite din exterior… E amigdala ta! Care urla la tine… Si atunci executi instant… Precum un copil pus pe coji de nuci intr un colt al clasei!
Acestea sunt doar doua exemple…

Nu stiu daca voi fi o mama mai buna… Habar n am cate greseli am sa fac… Stiu doar ca prioritatea mea este iubirea..iubirea de orice … Si sufletul.. Si sinceritatea… Si adevarul!
In rest… E istorie!
Nu mai sunt o mama extraprotectiva… Nu mai sunt un om trist! ( sau cel putin nu ca inainte)….
Si da… Asta inseamna o munca de multi ani.. Eu singura cu mine insami, carti citite, introspectii, curiozitati…. Cred ca mai mult de 10 ani…
Terapie… Adunat …cel putin 2 ani…

Si ar fi multe de spus…zeci de pagini!
Dar.. Am obosit acum!