Generatia mea!

Sunt satula de ideea cum ca noi ne vaitam acum, suntem toti niste „mironositi” mai ales mamele care isi tot ingrijesc copiii in alt mod decat acum 100 de ani. ” pai tu cum ai crescut? Mare si frumoasa si desteapta”!
Pe bune? Ai facut tu calatoria vietii tale in sufletul meu si te ai minunat de armonia cu care se rasfata zilnic? Mi ai nascocit in minte si ai gasit doar ordine si disciplina? Intotdeauna e mai usor sa blamam ce avem… Prezentul! Sa tanjim dupa cu totul altceva.. Unii isi tanjesc trecutul.. Altii viitorul!
De parca atunci cand mergem pe strada intalnim doar tineri dezinvolti, zambitori, privirea le sclipeste, entuziasti .. Nici nu mai vorbesc de altceva.. Decat de minimul de incredere pe care ar trebui sa il Avem in noi insine. Minimul care ne ar ajuta sa fim Oameni! Dar oameni mari, demni, respectandu ne pe noi si astfel si pe ceilalti.
Cum poti lauda o generatie care isi spinteca visuri, planuri, coloana vertebrala doar pentru clipe ieftine de placere… Adica suflete zdruncinate care si au pierdut valorile… Cred doar in bani, femei frumoase conform standardelor impuse, masini scumpe…
Stiu ce inseamna extemele in orice( le am trait pe
propria mi piele) mai ales in relatia cu copilul. Insa devine obositor, sa auzi cat de minunati au fost parintii nostri care ne au crescut atat de minunat! Hai sa ne trezim! Hai sa evoluam un pic! Imi respect parintii, si am in suflet atatea multumiri pentru ei! Asta nu ma opreste pe mine sa mi accesez sufletul si mintea pentru a urca o treapta cel putin si a ma ” repara”, acolo unde este cazul desigur.
Nu sunt perfecta, ba din contra! Am trait cu frica si controlul intr o relatie mai stransa decat cu mine foarte mult timp. Am lucrat cu mine mult… Terapie… Terapie.. Uneori degeaba… Pana acum ceva timp cand am intalnit acel Om minunat.. Care mi a aratat cum sa sap in mine si sa caut comori. Si caruia ii voi fi recunoscatoare cel putin o viata…
Da! Poate ca sunt singura din generatia noastra care a avut parinti care gandeau ca ” ei te au facut… Ei te omoara”?, care munceau si iti oferea necesarul iar de suflet nici nu mai era vorba? Care nu te intrebau ce simti, ce emotii ai? Ce nevoi spirituale aveai? Care iti spuneau sa nu plangi ca doar oamenii slabi o fac? Care te comparau cu n copii doar ca luai o nota mai mica? Da… Nici nu mai vorbesc de alte cazuri gen.. Dizarmonia dintre parinti, faptul ca de multe ori tatal era alcoolic, bataile ca de! Sunt rupte din rai! Ce mama ma sii!
Ei bine! Asta vreti si voi pt copiii vostri? Lasati va mastile o secunda macar.. Ramaneti cu voi… Deschideti va sufletul catre voi insiva… Cum este? Ce simtiti?
Eu acum simt respect pentru parintii mei… Fericire pentru mine.. Ca de abia acum la 30 de ani am invatat sa fiu fericita… Si inca nici acum nu mi iese mereu! Si de abia acum am valoare in fata mea! Si da… Nu am fost batuta si nici nu am avut tata alcoolic… Insa le am avut pe restul!
Cariera? Cum v ati ales cariera? Eu am ales ce mi a zis mama… Artista? Vrei sa mori de foame! Fa te economist! Si m am facut economist… Da… Imi placea si matematica dar faptul ca scriam poezii si citeam lor nu le a spus nimic….
Ajutor mama! Cum fac cu baietii? Habar n am! Mai bine nu fac sex decat f tarziu pt ca am observat eu( in familie) cate certuri pot aparea din cauza acestor nenorociti care se numesc barbati! Aa… Imi aleg mereu ori modelul tatalui ori contra scenariul?? Pe bune!!??? Cineva sa ma opreasca! N ai cum…. Sunt semnale mult mai puternice decat sfaturile primite din exterior… E amigdala ta! Care urla la tine… Si atunci executi instant… Precum un copil pus pe coji de nuci intr un colt al clasei!
Acestea sunt doar doua exemple…

Nu stiu daca voi fi o mama mai buna… Habar n am cate greseli am sa fac… Stiu doar ca prioritatea mea este iubirea..iubirea de orice … Si sufletul.. Si sinceritatea… Si adevarul!
In rest… E istorie!
Nu mai sunt o mama extraprotectiva… Nu mai sunt un om trist! ( sau cel putin nu ca inainte)….
Si da… Asta inseamna o munca de multi ani.. Eu singura cu mine insami, carti citite, introspectii, curiozitati…. Cred ca mai mult de 10 ani…
Terapie… Adunat …cel putin 2 ani…

Si ar fi multe de spus…zeci de pagini!
Dar.. Am obosit acum!

1 an… Turta…

Cum, Doamne, a trecut un an? De fapt nu este corect Cum ci Cand?!!!!
Zambete, iubiri, atingeri, momente de rasfat, intimitatea noastra, alaptatul, cum nu regurgitai tu cand erai mica(faimoasele bule),febra ta dupa vaccinuri, tavalitul pe jos, mancatul cu efect spre parchet, pititul dupa usi, strigatele tale puternice doar la greu”mama”, cum iubesti toate animalutele atingandu le cu nasucul tau mic, cum spui tu „tata” mai ales dimineata, cum plangi cu putere daca ti se ia un obiect pe care ai pus mana si nu iti este permis, cum te tavalesti pe jos daca nu facem ce doresti tu(in anumite momente), cum iti dai singura bluza jos, cum iti dai scutecul jos singura, cum ai mancat caca de doua ori, cum zambesti tot absolut tot timpul si la toti oAmenii, cum iubesti tu atat de mult copiii, cum mergi tu de la 11 luni si 3 saptamani, cum te tii tu dupa noi si ne imbratisezi picioarele, cum dansezi tu in timp ce ti pui singura muzica, cum canti, cum imiti sunete si chiar melodii( a, e, i), cum stii sa zici apa( nu ti iese mereu), cum o data ai reusit sa Zici Lolelai(clar prin imitare accidentala), cum mananci singurica, cum te descurci tu cu bucAti mari de mancare fara sa te inneci, cum iti place sa rasfoiesti carti fara sa le rupi( unele le mai si rupi), cum mananci de pe jos si cauti in mod expres mancare pe jos ca sa inhati vreo bucatica, cum fugi cand gasesti vreun biscuitel pe jos si te ascunzi ca stii ca ti se va confisca, cum razi cand faci prostioare(scoti toate servetele din pachete), cum te enervezi cand cazi, mai ales daca mai cazi si pe spate si te lovesti la caput, cum te irtia persoanele care se amuza in timp ce tu plangi, cum te uiti fix in privirea noastra foarte atenta, cum intelegi absolut tot ce ti spune(fara exceptie), cum ma imbratisezi cand vin acasa dupa o plecare( cele mai profunde momente din viata mea acestea sunt), cum faci „pa” tuturor celor ce pleaca de la noi, cum te pieptani singurica, cum alergi sa apuci sa faci lucruri interzise(sa bagi incaltamintea in gurita), cum ai reusit sa ma pacalesti mancand hartie( 2 bucati), cum razi daca ii auzi vocea tatei la telefon, cum stai tu singurica foarte cuminte in masina, cum mananci atat de mult si nimeni nu ma crede(asta pentru ca ai 7kg), cum ai zburat tu cu avionul si ai fost atat de cuminte si atenta, cum l ai primit pe Mos Craciun cu fericire si zambete, cum te ai uitat toata iarna la bradutul pe care l am impodobit impreuna si cum exclamai in fiecare dimineata”ihi, hi, hi”, cum iubeai renul lui Mos Craciun cel putin o data pe zi, cum iti place tie painea si iaurtul, cum ai ales tu microfonul, stetoscopul si un capac foto( din tavita turtei), cum adori tu focacia, cum darami cuburile construite apoi tipi de fericire, cum bei singura apa din canita cu pai, cum stai pe varfuri ca sa ajungi la mai stiu eu ce obiect, cum il tragi pe tati de par si de nas, cum iti plac tie ceasurile de perete, cum ne jucam noi doua cu mingiutele, cum cantam si dansam impreuna vals, cum intorci toata casa cu fundul in sus si de abia la sfarsitul zilei ai satisfactia celor facute, cum tipi de fericire dimineata ca ne vezi, cum dormi singura in camera de cand te am nascut, cum plangi ca din gura de sarpe la kineto, cum plangi in timpul crizei de afect si nu vrei sa dormi apoi dupa ce te descarci cum zambesti brusc, cum iti dau dintisorii(primii 2 de jos apoi cei 2 de sus si acum 4 in Acelasi timp), cum ne iubesti tu mereu… Te apropii de fata noastra… Ne atingem nasul reciproc si ne imbratisam…si cate si mai cAte… Nu m as mai opri!

Te iubesc Lorelai Ioana! Nici nu stiu ce am facut asa minunat de m ai ales si ce om am fost eu de a decis Dumnezeu sa mi te dea mie! Nici in cele mai perfecte vise nu mi te as fi putut imagina atat de minunanta cum esti tu…..
Doamne iti multumesc pentru zana puternica!