Flori de tei….

……
Sa beau ceai este un ritual al meu pe care il ador. Ma ravaseste acest timp cu mine…este efectiv o nebunie de sentimente ce se nasc si se ridica deasupra mea…precum aburul ametitor   al ceaiului. Renasc parca…si ma reintregesc..si ma simt altfel…parca vad coltul meu ca pe un colt indispensabil Pamantului. Ma vad acolo….prezenta si in acelasi timp vesnic pierduta.  Si cartile…da…cartile mele….cata viata au..si cata actiune..cata iubire…si cata dragoste! …….aceasta e iubirea!
Din nou nostalgica….

Eu si vantul

Ador sa ma atinga vantul… nori negri, frunze ratacite cad haotic, agitatia naturii transmisa in fiecare suflet viu…
Ador sa ascult greierii..simfonia unei vieti iubite….
Ador sa ating oameni…sa i simt..sa le intalnesc privirea…
Ador stelele….si parca cerul te adoarme lin….
Ador sa iubesc cu patima…sa traiesc frenetic si cu foc….
Ador rasuflarea….ca si cum tresari usor …adulmecand ultima gura de aer….
Ador…..rasul…..ca si cum acoperi rani si ti speli poveri
……
…….
…..

Perdeaua…

Fiecare clipa pe care o traim este un dar…este o binecuvantare viata ..mai ales pentru cei liberi de orice constrangere pur sociala. E absolut fabulos sa simti cum poti usor usor..sa te controlezi…si sa ti intelegi propriul drum pe acest Pamant…si sa simti cu adevarat fericirea ..fara sa o cauti..si fara sa tanjesti dupa ea ca un insetat orbit de propria lui nevoie. Acum ceva timp ma intrebam ce e fericirea? Eram tare nedumerita si habar n aveam cat de des am fost eu fericita…
Am crescut mult de atunci…si cel mai natural mod de a percepe lumea este proiectia permanenta a propriului eu in adevar si iubire. Par vorbe mari..preluate din cartiile inteleptiilor..dar nu sunt. Atunci cand devii bland cu tine..cand inveti sa te iubesti cu adevarat si sa crezi neconditionat in Dumnezeu..si sa il iubesti pe Dumnezeu ..de abia atunci poti vedea ce e cu adevarat fericirea..
Sunt de a dreptul imperfecta. Si da! E o minune ….ca sunt eu si ca fac greseli, sunt si trista….mai si plang( si nu neaparat rar), uneori imi ies din fire si devin rea, uneori ranesc prin vorbe, pot fi foarte rece si distanta, uneori….
Alteori …sunt buna, blanda, blajina, tandra, pasionala, empatica, inteleapta….alteori….
Si uite asa..am devenit si eu un OM.
Am inteles suferinta..si am suferit destul de mult pana sa inteleg ca am nevoie si de ea…si am avut! Oare cum am mai simti noi fericirea daca nu ar exista suferinta? Fie ea de orice natura….
Am renascut…..sunt pasarea Phoenix intr o varianta actualizata.
Tu cum ai vrea sa traiesti? …intr o provocare antrenanta? …sau..letargic..si adormit  ..si obosit …si revoltat……si..?
Mereu am tanjit dupa libertate…libertatea sufletului..pentru ca este idealul suprem..sa fii liber..
Sa iti poti elibera sufletul din lanturiile grele ale societatii, ale unei lumi „create” prin orice altceva decat din iubire…..
Si zi de zi..imi voi asuma un nou pas catre acest fenomen minunat care se numeste sufletul meu…pasesc spre el..ca sa l pot elibera.
De abia astept sa l descatusez..si sa l eliberez…ahci! E greu..uneori pare imposibil….
Am cheia! Cad in genunchi..ma inclin…inrobita…tradata de propria mi ratiune…si tot inaintez..

Macar un pic….