Am citit nenumarate carti despre parinti, copii, bebelusi, nou nascuti…
Eram bulversata..ideile difereau..uneori erau informatii contradictorii.
Vroiam sa fiu pregatita pentru a fi mama. Pe atunci nu stiam ca singurul care isi va face cel mai bine treaba este „instinctul”. Oh da! Este senzational..sa simti ca stii si ca tu esti singura persoana care are solutii ( asta e vocea instinctuala) „perfecte”.
Nu pot subestima nici valoarea cartilor…sa stiu totul despre etapele dezvoltarii bebelusului meu, despre puseele de crestere, lactatie, tipuri de abordare, comportamente, si foarte foarte multe altele. Cea mai folositoare carte pana acum mi s a parut a fi ” puncte de cotitura de la 0 la 3 ani”. Este de exceptie.
Imi aduc aminte de mine ..inainte de a ramane insarcinata…cate sfaturi dadeam …” nu dormi cu bebe in pat, nu il tine asa mult in brate..etc”….sfaturi pe care din pacate le am regasit si in carti..trist…
Mi se par atat de plastice aceste sfaturi…cum ii poti spune unei mame care si a simtit pruncul noua luni in burtica, cu care a vorbit, s a jucat, l a dorit enorm, l a iubit din prima clipa si l a asteptat in tot acest timp ca pe o alta nastere a propriului eu pe acest Pamant, ca pe ultima speranta la viata (sau prima)….cum ai putea sa i spui sa si tina puiul captiv intr un patut..doar ca sa ne integram in noile norme ale societatii…de „independenta”.
Cum as putea sa nu mi ating puiul decat la ore fixe, cum as putea sa tanjesc dupa el si totusi sa ma abtin in a l mirosi, a l simti…a il iubi..simplu spus. Dar el? ce usor ne este noua si constiintei noastre sa acceptam ca el e mic si nu stie..dar mai tarziu cand va fi un flacau sau o fetiscana maricica imi va multumi pe deplin.
Gresit…cat de gresit! Ei au nevoie acum de noi..acum..sa ne simta aproape, sa ne simta caldura si iubirea, armonia si dedicarea…da sunt mama si de aceea stau acasa..sa fiu trup si suflet prezenta pentru puiul meu..!!!
Eu nu vreau un copil independent, destept si din cale afara de breaz..cel mai.cel dintre toti…
Nu! Eu vreau sanatate si binecuvantari de la Dumnezeu…pentru el.
In rest..eu vreau sa l vad fericit, intelept si dedicat libertatii propriului suflet. Vreau ca al meu prunc sa fie liber! Liber cu adevarat. El este singurul care isi va alege drumul..el are propria viata.
Iar eu voi depune ganduri peste ganduri, dragoste peste dragoste, timp peste timp…ca el sa fie asa cum isi doreste.
Doamne Ajuta! Copiii sunt adevarate binecuvantari! De mi-ar ajunge viata asta..sa mi pot face copilul fericit…si sa i multumesc ca m a ales!
Arhivele lunare: februarie 2014
Durere infinita….
Mi am pus aripi de-o negura pustie,
M-am inradacinat intr-un copac marunt,
Si astept un vant mascat sa ma adie
Si sa ma topeasca intr-un viitor carunt.
Ma doare si mi e sete de lumina si speranta,
Ma inec cu ape de neputinta si declin.
Ma-ntreb cu o inima de fier pecetluita,
Incotro sa fug sau sa ma inclin.
Si urlete din frunze zboara din senin
Si culori difuze se sterg sublim
Si mirosuri de scancete roiesc ca intr-un destin
Si simtiri se invart vinete ca intr un cerc divin.
Minunile sufletului…
Fericirea are o alta definitie acum…si cand ma gandesc cate definitii i am atribuit „fericirii”…toate efemere si apasator de vulnerabile.
Pana acum…acum fericirea este alba…stralucitoare…si un soare…si un cer senin….un inger…mult verde pur…imensitati de munti acoperiti cu zambete…si un ocean de intelepciune si bunatate…
..un infinit al vietii….neantul credintei…fericirea mea acum are un nume…… Lorelai Ioana…
Te iubesc L.I
Ana's Weblog 