Deschideti cusca! Ies nebunii….


Nu mai am timp…L-am vandut, l-am ipoecat pe gratis. Traiesc timpul si viata altora….

Gandesc si actionez programat!

Sunt in faimoasa „cursa a sobolanului” asa cum o descria Kiyosaki insa nu financiara. Ar fi fost mai simplu. Emotionala.

Imaginea este haotica si bulversanta. Zeci de oameni sunt angrenati in aceeasi lupta si pe aceeasi rotita. Nu mai putem iesi din acest „joc”. Teama de a deveni un „ratat” social te cuprinde fulgerator si domoleste decisiv orice elan si orice avant.

„Daca nu esti ca ceilalti esti nebun”. Serios? Si atunci  eu ce voi face cu EUL meu? Il trimit la pachet cadou unui  elefant?

Ratiunea pura,pacea, iubirea, lumina, culorile, seninatatea, duiosia, tandretea, caldura, mirosurile frumoase, zambetele, rasetele…au disparut tip-til…si au plecat..catre lumi mai bune!

Pe noi ne seduce puterea! Ne seduc aromele pierzaniilor poleite si imbracate in aur. Imbratisam si ne sugrumam cu sute de reguli, ne asezam pe tronuri macabre.

Si nu mai suntem noi…ne-am vandut si trupuri…ne-am vandut si suflet…ne-am parasit familii, pasiuni, dorinte…

Am alungat ce-avem noi mai de pret…comoara Nasterii….Iubirea…

Seci…goi…batuti de noi insine si vanduti in al nostru trup…pasim greoi…jucand roluri marete…de fericiri..pagane..

Jucam in plastic…si mancam gunoaiele puterii….si dansam pe acelasi dans…dictat!!!…dar nu de noi….

Mi-e scarba de noroiul plantat in mintile slabe..mi-e scarba de cei ce se vand pe-un ban..si apoi se tavalesc si mor

Mi-e scarba de cei ce traiesc in vis de superioritate prin functie…

De cei ce ne-arunca in cutii si ne cauta in formele lor!

Nu voi intra in sabloane….m-am nascut intr-o zi cu festin si renume…

Am crescut de la Soare…si in suflet cu Luna….

Am stele in par…si eu inca imi simt…imi simt…Inima!

Si sufletul meu e tot acolo..si plange si suspina de dor…

Dor de iubire…dor de lumina…

Ies din Cusca…..si ies Acum….

Imi eliberez Sufletul…si zbor…catre mine…catre Univers si catre Iubire!

2 păreri la “Deschideti cusca! Ies nebunii….

  1. Până la urmă, cu toate că suntem prinși în plastic cu schizofrenia tranziției la purtător, totul depinde de noi. Dacă vrem sa ieșim sau să ne balăcim cu porcii în troaca comună. Totul ține de alegerea noastră. Tot ce ne limitează este frica. Visul ne permite să evadăm pentru o clipă, o simplă amăgire care ne trezește frustrări crestate pe suflet. Alegere! Pare simplu, nu? Dar, când ai stat toată viața în beznă cu gândul prins în visare, cum e să privești soarele cu ochii larg deschiși? Dacă e să extrapolăm, când ieșim de la birou, după 8-9 ore de computer, parcă lumina soarelui ne sfâșie ochii. Visul a devenit o alinare precum ciocolata pentru un obez, rezultatul e același…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s