Sunt trista…
M-am trezit! ma simt lovita, abandonata de mine….
M-am trezit brusc parca…dintr-un mormant …am pierdut si timp
si ganduri si vise si pasiuni si……
Unde imi sunt idealurile? unde imi sunt dorintele mele pentru care as fi mutat si cel mai inalt munte din loc?
Ce trist….ca imi doresc asa putine….lucruri(sau nu) cu adevarat…
A disparut si focul si..pasiunea si forta cea mistuitoare….
Dintr-un avant in lumea practica….
dintr-un orgoliu…dintr-un prostesc elan….teribilist….
…am adormit acolo….in lumea cea de jos…
am devenit robotul ideal…..
am si butoane si comenzi….si reguli…pana si lacrimi
…….am sa ma dezmembrez…
am sa scot surub cu surub….am sa distrug butoanele….
am sa mi sec lacrimile….
si am sa-mi eliberez Sufletul….pentru totdeauna!
Ana's Weblog 
Precum un gropar ne îngropăm în micismul care ne înconjoară, iar, în putinele momente de sinceritate, reușism sa îndepărtăm praful care s-a așternut pe idealurile noastre. Zgribuliti în pătura ingnoranței și a binelui desertic, lăsăm capul plecat pentru a ne înregimenta în armata de capete plecate. Cum să ne eliberăm sufletul, draga Ana, când îl ținem captiv în temnița propriilor temeri?