Ca un fulger….


Sunt trista…

M-am trezit! ma simt lovita, abandonata de mine….

M-am trezit brusc parca…dintr-un mormant …am pierdut si timp

si ganduri si vise si pasiuni si……

Unde imi sunt idealurile? unde imi sunt dorintele mele pentru care as fi mutat si cel mai inalt munte din loc?

Ce trist….ca imi doresc asa putine….lucruri(sau nu) cu adevarat…

A disparut si focul si..pasiunea si forta cea mistuitoare….

Dintr-un avant in lumea practica….

dintr-un orgoliu…dintr-un prostesc elan….teribilist….

…am adormit acolo….in lumea cea de jos…

am devenit robotul ideal…..

am si butoane si comenzi….si reguli…pana si lacrimi

…….am sa ma dezmembrez…

am sa scot surub cu surub….am sa distrug butoanele….

am sa mi sec lacrimile….

si am sa-mi eliberez Sufletul….pentru totdeauna!

 

Jocurile inconstientului…


Am adormit….

Fantasmele preiau controlul….

Incep sa vad si cai si stele si apoi si printi…

Eu stau cuminte in colt….privesc spectacolul…

E cenzurat…imping perdeaua groasa si tresar….

M-ascund din nou..inchid ochii si simt ca trebuie sa ma trezesc….

Nu reusesc! Ma zbat….inchid lumina…ma rostogolesc…

Dintii-mi scrasnesc …..imping perdeaua din nou….

…..ma vad pe mine….rugandu-ma sa plec….si sa m-adorm!

Merg …pe varfuri


Dintr-o data viata mea devine pictata in zeci de culori….s-a nascut Sophia…este nepotul cu numarul 6 insa devine parte din mine…sunt mama ei spirituala….

Dintr-o data m-am trezit ca trebuie sa fiu mai responsabila…sa mi impart dragostea in mult mai multe directii, mai puternic..

M-am trezit cu un mic prunc in brate….parca m-am trezit cu o soarta de „hranit”….

M-am speriat ……\

Apoi mi-am revenit si am inceput sa fiu o mica mama….

Ce minune sa privesti un mic suflet nou pe lumea asta…

Cu cata nestiinta se-arunca si se pregatesc sa-ndure o soarta….

Cu cate zambete si cu cat alai pasesc ei ,…aici,,,in cruda viata…

….si apoi cu cata nepasare ne ducem viata….

,,,ca sa murim…tot in alai….tot in nestiinta..si tot nesiguri!