Mai aproape de mine….

Soarele imi face atat de mult bine…incat uit sa mai intru in casa…stau oriunde este soare..pentru ca stiu ca si El sta acolo unde ma duc eu:)

Vara este anotimpul in care nu  pot fi trista…este anotimpul care ma hraneste excelent…ma simt libera….

Atat de libera ma simt uneori incat imi vine sa tip de fericire…sa fug de tot..sa fiu doar eu cu mine..

Ieri mi-am reluat o veche activitate ……….plimbarea pe roleee….atat de tanara m-am simtit…

Mi-am adus aminte ziua cand mama mi-a cumparat primele mele role..aveam 12 ani….

Aceeasi fericire m-a strabatut ieri prin tot corpul…eu ca o copila paseam nesigura dar ametita de fericire…

Atingeam asfaltul imperfect strigand parca : „tot eu sunt….aceeasi Ana mica de acum 15 ani….”

Acelasi traseu…acelasi suflet…aceeasi viata…doar ca….Ana nu mai era copila….

Imi tot zboara prin minte versurile unei poezii de exceptie ce apartine Anei Blandiana:

” Ar trebui sa ne nastem batrani,

Sa venim intelepti,

Sa fim in stare de a hotari soarta noastra in lume

Sa stim din rascrucea primara ce drumuri pornesc

Si iresponsabil sa fie doar dorul de-a merge.

Apoi sa ne facem mai tineri, mai tineri mergand,

Maturi si puternici s-ajungem la poarta creatiei,

Sa trecem de ea si-n iubire intrand adolescenti

Sa fim copii la nasterea fiilor nostri.”

Simplu si genial…

Imi place!

 

Acum am sa adorm…simplu si banal…