Imi place sa cred ca sunt atat de puternica incat nici cel mai mare dragon nu-mi rezista daca ridic mana asupra lui
Imi place sa cred ca si cu norii ma joc si ii modelez doar dupa cum vreau eu
Imi place sa cred ca ma pot lungi pana pe Marte
Imi place sa cred ca eu si Soarele suntem unu si acelasi material Divin
Imi place sa cred ca mi place sa zbor din mine spre neant….si ca nu ma plictisesc nicicand
Imi place sa cred ca intr-o zi de fantezie voi vorbi doar eu cu mine
Imi place sa cred ca sunt independenta si libera de orice vicii
Imi place sa cred ca pot citi in stele…destinul meu…cusut pe-ascuns
Imi place sa cred ca atunci cand voi muri voi vedea totul cu susul in jos….adulmecand
Imi place sa cred ca sunt atat de vie incat daca ma ciupesc acum…voi putea pasi si in alte lumi straine mie
Imi place sa cred ca ma voi tranforma in cea mai inteleapta pasare …si voi calatori aievea…deasupra mea.
Imi place sa cred ca uneori nu mai sunt eu cea de ieri…si ca maine voi fi c-un pas mai sus de vesnicie
Imi place sa cred ca pot iubi o lume intreaga si ca eu aici…sunt totul pentru mine….si doar un sambure trecator pentru ei
Imi place sa cred ca intr-o alta viata voi fi o zana buna…care va tine in maini un glob roz radiant si trainic
Imi place sa cred nici un gand de al meu nu are un sfarsit…poate doar in Univers sa mi las urma grea
Imi place sa cred ca eu uneori sunt eu si atat si nici o alta lume nu poate patrunde in lumea mea
Imi place sa cred ca stiu totul despre cine sunt eu si ca doar mi se pare ca sunt enigma grea
Imi place sa traiesc senin si complicat….ce simplu e sa vrei si sa nu crezi ce vrei
Imi place sa ma amagesc cu visuri de imparat….si sa traiesc in doua lumi pustii
Imi place sa cred ca maine va veni un Sfant la usa mea..si ma va intreba cum a fost in Calatoria Sinelul meu.
Imi place……TOTUL si alung nimicul din TOTUL meu.
Ana's Weblog 
Îmi place să cred că nu o să mai cred nimic, iar credulul o să-mi clădească crezul în care am crezut. Să scuip semințele decadenței și să dau frâu liber plăcerii inhibate de false convingeri de mult apuse. Să-mi clădească altul lumea în care am crezut… pe la porțile căreia mai bântui precum o fantomă uitată de sfinți prin deșertul enigamtic al Pământului. Să fiu cel ce nu a fost, dar a dorit să fie, să fiu eu în sfântă contopire cu cel ce o să fie. Să nu mai bântui pământul, să nu mă mai rumeg plăceriele sale nebănuite… să-mi amintesc de poteca prăfuită pe care visam în nevisare că o voi străbate. Să-mi amintesc de nedorit, să merg pe ciulini și pe coate pentru a atinge, chiar și pentru o secundă, ce visam în nevisare.
imi place sa cred ca esti o stea calatoare prin universul nostru care presara in urma ei numai bucurii si iubire…imi place sa cred ca ceea ce cred este adevarat…
frumoase versuri Anne 🙂