Reteta nemuririi feminine…


Ingrediente obligatorii :

– mult ruj rosu  pe buze

-rochie lunga neagra

– par lung lung  – melodia Josephine

– ochi mari si curiosi si goi

-fara vorbe

-un barbat care are „parcat” langa portile uriase un cal alb pletos

–  eleganta, sarm, simtul umorului

-scoici in sos de vin alb

– vin alb

– desert divin

🙂

……….Leoaica tanara iubirea!

Furnicile se catarau pe camile…


Cu totii avem o clepsidra. Mi- e teama ca a mea e mai nedefinita decat oricand….

Procesul de echilibrare al clepsidrei este fastuos..de-a dreptul impresionant.

Cauti o viata cum sa-ti manuiesti clepsidra, sa pacalesti timpul…

la ce bun? sa traiesti ce?

o iluzie imbaracata in straie colorate? o faima patata de orori hazlii?

aceleasi zile….stranii de banale? cu aceleasi trairi? aceleasi simtiri?

cauti in neant aceeasi imperfectiune …mostenita din neam in neam…

ca sa afli ca ai voie sa fii si prost si nebun si un ratat…pentru ca e atat de simplu sa ne repetam in gand…

…cu ce drept sa cred ca nu sunt bun? sunt imperfect precum sunt toti…pe acest Pamant….

si ne-adancim intr-un taram mai sterp si ne credem mai buni, mai sus decat ne-am asezat…

vrem sa vorbim cu pietre din ecran mediatizat…si meditam pe-ascuns la stelele din ziar.

Cu un scut solid si teapan ne imbracam necontenit…

si zburdam ca niste oi manate pe-ascuns de-o forta nestiuta….

credem in vacute roz ce zboara adesea in rai….

dar nu credem in noi acum…pe acest bolnav Pamant.

credem in altii si simtim ce simt altii….

noi ne-am omorat acum mult timp…

suntem ruinele unor legi nescrise..si nici puterea …nici dorinta…nici suflul sugrumat….nici inima zdrobita..

…..nici gandurile ratacite in cel mai adanc abis….nu pot salva aceste suflete tinute in lanturi groase…

…aceste suflete moarte ….si ingropate-n….haosul absurd.