Ingrediente obligatorii :
– mult ruj rosu pe buze
-rochie lunga neagra
– par lung lung – melodia Josephine
– ochi mari si curiosi si goi
-fara vorbe
-un barbat care are „parcat” langa portile uriase un cal alb pletos
– eleganta, sarm, simtul umorului
-scoici in sos de vin alb
– vin alb
– desert divin
🙂
……….Leoaica tanara iubirea!
Cu totii avem o clepsidra. Mi- e teama ca a mea e mai nedefinita decat oricand….
Procesul de echilibrare al clepsidrei este fastuos..de-a dreptul impresionant.
Cauti o viata cum sa-ti manuiesti clepsidra, sa pacalesti timpul…
la ce bun? sa traiesti ce?
o iluzie imbaracata in straie colorate? o faima patata de orori hazlii?
aceleasi zile….stranii de banale? cu aceleasi trairi? aceleasi simtiri?
cauti in neant aceeasi imperfectiune …mostenita din neam in neam…
ca sa afli ca ai voie sa fii si prost si nebun si un ratat…pentru ca e atat de simplu sa ne repetam in gand…
…cu ce drept sa cred ca nu sunt bun? sunt imperfect precum sunt toti…pe acest Pamant….
si ne-adancim intr-un taram mai sterp si ne credem mai buni, mai sus decat ne-am asezat…
vrem sa vorbim cu pietre din ecran mediatizat…si meditam pe-ascuns la stelele din ziar.
Cu un scut solid si teapan ne imbracam necontenit…
si zburdam ca niste oi manate pe-ascuns de-o forta nestiuta….
credem in vacute roz ce zboara adesea in rai….
dar nu credem in noi acum…pe acest bolnav Pamant.
credem in altii si simtim ce simt altii….
noi ne-am omorat acum mult timp…
suntem ruinele unor legi nescrise..si nici puterea …nici dorinta…nici suflul sugrumat….nici inima zdrobita..
…..nici gandurile ratacite in cel mai adanc abis….nu pot salva aceste suflete tinute in lanturi groase…
…aceste suflete moarte ….si ingropate-n….haosul absurd.
Plecand de la relatarea anonimului meu cu privire la Budha si moartea sa, echilibru, am sa va povestesc cate mi s-au intamplat in ultimele douazecisipatru ore.
Ieri am avut de sustinut examenul pentru diploma Managementul Resurselor Umane- calificari pe care eu sunt obligata sa le fac anual( nu neaparat in acest domeniu) pentru a-mi pastra diploma de agent pe piata de Capital.
Toate bune si frumoase pana in momentul in care constat ca este ora 17 iar eu nu mancasem nimic…excelent.
Acasa m-am hotarat sa nu ma duc pentru ca la 17 30 aveam programare la medic. Asa ca decid sa mananc mancare chinezeasca din mall ul apropiat.
Am mancat, mai mult decat era necesar..mai ales ca nu mai mancasem nimic in acea zi si mai ales ca eu am doar 41 de kilograme.
In continuare imi urmaresc agenda, programul….pana la un moment dat. Firul se rupe….
Nu as putea descrie exact trairile si spasmele prin care am trecut …
Sa descriu starea mea deplorabila sau lacrimile care mi-au navalit pe obraz atunci cand la un spital renumit(de Stat) ar fi trebuit sa astept o ora pana sa intru….asteptand in conditii inumane….ce trist….
Patru branule, mai multe perfuzii, o seara de lupte cu mine insami sa reusesc sa „nimeresc” pozitia de drepti, stari medicale de pieredere a cunostintei, eforturi din partea medicilor sa-mi stabilizeze tensiunea(era mult prea mica)…si o noapte de spitalizare intr-un spital privat bineinteles.
Sunt multe lucruri triste in aceasta tara….risti sa le ignori daca ai si alte variante…si totusi e corect? E normal sa nu ai drept la un minim de speranta pentru a trai( nu vorbesc de cazul meu)…la un prim ajutor de urgenta? E normal sa acceptam sa fim tratati in batjocura, noi…noi toti..care stim cat platim pentru aceste asigurari?
Atat de trist…..
Acum sunt mai bine…sunt acasa:) mi-am reluat activitatile de baza ( nu in totalitate ce-i drept) si incerc sa-mi fac ordine in ganduri.
Gurmanda din fire viata e datoare sa-mi mai dea cate o lectie din cand in cand. Nu am nimic de obiectat.
Adio fructe de mare…peste …creveti. NU mai vreau.
Devin vegetariana veritabila!..cel putin in Romania!
Sunt eu..acelasi eu de atata timp…
Acelasi zambet dar alte vise…
Un om mai mare si maturizat subit
O candida fata…… trezita femeie
Mai multe poteci ….aceeasi varianta.
Timpul este al meu tot….
Si fericiri nespuse ma asteapta
In lumea unui luptator neinsetat
De o victorie plina de mister ciudat.
Acelasi eu…..dar alta viata…alt sens…alt drum…alt suflu…alt pacat!
Este atat de simplu sa vorbesti. Este extrem de simplu sa le spui altora ce ar trebui sa faca……
Am citit atat de multe despre reactii, stari, repercusiuni, atitudini, ….si multe altele dar astazi am realizat ca foarte rar am aplicat ceea ce am citit in cazul meu…acum imi este mai clar ….oricat de mult am vrea gradul de obiectivism in ceea ce ne priveste tinde cu succes spre zero.
Dar inconstientul? v-ati gandit vreodata ca la un moment dat s-ar putea sa aflati despre voi ca ati facut alegerile pe care sustineati ca nu le-ati face sub nici o forma?…sau nicidecum..cum mai spun eu.?
Ati aplicat vreodata, punctual vorbind, diverse tehnici, metode de autoanaliza facand eforturi colosale sa vedeti realitatea asa cum este ea?
V-ati intrebat vreodata de ce fara nici o logica ati facut anumite alegeri care nu sustin proprile principii ……care sunt contrare voua, a ceea ce sustineti, a ceea ce ati cladit?
Cine este mai puternic? Incostientul sau constientul? De ce inconstientul este atat de puternic incat ratiunea nu-si are loc niciunde in acest proces?
Cum am putea ajunge la capacitatea unei introspectii pure?
Oare putem ajunge cu adevarat in armonie absoluta?
Oare incostientul poate fi prieten „de-adevaratelea” cu banalul constient?
Ma sperie teribil sa stiu ca nu pot controla eu totul…si totusi ma sperie gandul ca mereu vreau eu sa controlez totul…
Ma sperie si gandul ca ma sperie…
Si totusi misterul meu raman tot eu.
Ana's Weblog 