Un amar monolog…..


Nu am stare…ascult Ducu Bertzi si multi altii…ma fatai de colo colo…ma sucesc ….ma rasucesc..si nu reusesc sa adorm…

Lumina rosie e aprinsa, mirosul aromat al lumanarilor il simt mai intens ca niciodata…..sunt agitata.

Nu ma pot obisnui cu noul meu stil de viata….mai mult de 12 ore in lumea mea pragmatica….

Voi fi nevoita sa dorm mai putin…ca sa nu ma pierd in alta lume.

Ce melodii fredonez imbatata cu o usoara nebunie:

” Dragoste la prima vedere..cine ar fi crezut?

Sa iubesc cu atata putere,ca la inceput?

……………………………………………….

As da anii din viata sa te am aievea

Sa-ti simt caldura, sa-ti spun te iubesc.”

 

” Hai vino iar in gara noastra mica…

Priveste-ma sa vezi cat mi-e de frica

Alinta-ma si da-mi curajul vietii

Saruta-ma sa arunci umbra tristetii!”

 

„N-am sa-ti cer ce nu-mi poti da vreodata

N-am sa-ti cer iubirea…

Drumurile noastre poate se vor intalni vreodata…”

 

O noapte linisitita va doresc,