Cu imaginatia mea de copil…

Atunci cand eram eu mica imi tot puneam intrebari despre lume, in general. Nu prea intelegeam eu pe atunci de ce ar vrea Dumnezeu sa ne pedepseasca tot timpul si ce rost mai are viata asta daca nu ar mai urma si altceva. Nu intelegeam de ce sunt atat de multe restrictii, de ce putem face pacate si totusi de fiecare data putem fi iertati….

Ce sperietura am tras o data cand nu stiu cum am reusit sa ma imaginez batrana si apoi moarta….mi-a tremurat tot corpul…de teama unui infernal sfarsit.

Ma gandeam ca am putea fi un fel de marionete prinse in ate subtiri care nu rezista feredelegilor mari…se rup.

Dar nu, nu-mi placea prea mult ideea. 

 Ceva nu-mi era foarte clar…exista Rai si Iad. De acord, si totusi cum ar putea un simplu cuvant sa dezvolte atatea teorii? Ce baza aveau acestea? Ce inseamna de fapt Rai si Iad? Cine se duce in Rai si de ce s-ar duce tinand cont ca oamenii cu adevarat devotati lui Dumnezeu si care nu incalca poruncile( in cea mai mare parte) aproape ca au disparut.

De ce putem pacatui de cate ori vrem ca apoi sa fim iertati? Incercam sa-mi vad mie rostul…e prea complex acest Univers ca sa se rezume totul la doua simple cuvinte.

Dar celelalte planete? Le ignoram?Perfectiunea omului? Natura? Atatea minuni? Le ignoram?

Oare care este rostul meu pe acest Pamant?

Au trecut multi ani de cand scriam si scriam aceleasi randuri..pe foi diferite.

Acum……..acum NU am raspunsuri mai clare…insa am mai multe variante…acum pot alege, acum am si mai multe necunoscute…si haosul e mult mai mare…

Si totusi „eu” la puterea infinit devin infinit?La plus infinit sau la minus infinit? Infinitul in mine si eu in el…

Universul si eu? Eu in Univers?

Ma-nvart in cercul nemuririi sufletului meu…..

 

Dorinta indeplinita!

Am primit „sesizari” dure si revoltatoare:) ca nu aduc in discutie sentimentele pe care le nutresc pentru pretioasele mele partenere de viata …(prietene)…

Multe persoane care imi sunt dragi nu au fost incluse in acest mic jurnal….merit sa fiu pusa la colt, nu-i asa?Accept timida pedeapsa.

Pentru ca sambata cotrabai in cufarul cu timp si intotdeauna gasesc un loc deschis…astazi a fost la fel.

In primul rand as vrea sa ii urez Andrei( Alexandra B.) la multi ani plini de intelepciune(ca si pana acum), entuziasm si energie in toate planurile. Multumesc Alexandra ca ai acceptat sa fim prietene pentru o viata:).

Sunt incantata ca mi-am revazut o veche prietena din liceu, Iris, ce nebunie de simturi. De abia astept sa ne revedem din nou.

Draga mea Alex D. mi-esti draga ca ochii din cap, si tu stii asta. Crede-ma ca sunt…. si voi fi mereu….. umbra de langa tine.

Ramo ..deja impartim acelasi destin.

Lari….forta si puterea ta ma motiveaza.

Am invatat atat de multe de la voi…m-aplec in fata voastra, dragele mele, si va multumesc!