Ma antrenez sa sperii monstri…


Astazi mi-am alungat definitiv tristetea…

M-am hotarat sa infrunt orice…sau sa nu mai infrunt nimic.

Acum ma simt excelent, mi-am planificat a doua mini-vacanta in Sicilia…………. 

Ma ingrijoreaza putin ca evit timpul si il tin inchis ca si cum as fi nemuritoare insa reusesc sa ma agat de mici planuri pe care le am pentru mine….si lianul acesta ma propulseaza catre cele mai inalte ramuri.

Mai mult de 8 h mi le petrec printre suflete triste, agitate…am ajuns sa fiu considerata indolenta, egoista …ca nu ma implic pentru simplul fapt ca vreau sa fiu OM, vreau sa traiesc eu, trupul meu si sufletul meu sa fie liber.

Monstrii cei mici…si monstrii cei mari…..

 

 

8 păreri la “Ma antrenez sa sperii monstri…

  1. Tutorele își ceartă plodul: De ce ești nefericit, când tu ești fericit. Du-te și spune vecinilor cât ești tu de fericit. Copilul pleacă capul și își strigă bucuria tristă în fața vecinilor. Mingea ce nouă, ce urmează să o primească, îi va contura fericirea. Se mânjește pe față cu zoaiele copromisului, trebuie să se mulțumească cu puținul ce îi este aruncat de tutore. Din momentul acela copilul pălește în fața realității și se refugiază în ițele imaginației. Se simte protejat și în siguranță. E singurul refugiu care i-a mai rămas. Putem vorbi de o morală a poveștii?

    • Nicidecum! Fericirea despre care vorbesti este absoluta. Intr-o societate cu asemenea moravuri exista oare asemenea fericire? Tu esti vesnic fericit?

  2. Nu îmi place să comunic prin intermediul internetului, e o prostie care ne robotizează gândurile și trăirile. Cu toate astea o fac… Fericirea…. Ana… fericirea este o simplă trăire care dispare în momentul în care o descoperi. Nu putem să o păstrăm la sân sau să o îndopăm precum porcul de Crăciun. Dacă găsim în noi acea stare de bine, de echilibru în toate… putem să ne scăldăm trupul într-o stare de beatitudine. Nu are rost să dezbatem acest subiect, adică de fericire absolută, pentru că au făcut-o cei care au zidit filosofia antică (ei au pus puctul în ceea ce privește filosofia). Dacă sunt veșnic fericit? În situația de față ar trebui să fiu veșnic nefericit, cu toate că aparent am toate motivele să fiu fericit. Dar nu sunt, pentru că omul vrea să atingă „fericirea absolută”… e ca și cum aș vâna umbre pe pereți. Cu toate astea, încerc să îmi găsesc acel echilibru de care vorbeam. Am ajuns să îmi găsesc liniștea și să fiu veșnic fericit, dacă pot să spun asta, în sinea mea. Am observat că lucrul ăsta deranjează. Adică? Lumea te privește cu o anumită doză de ură, nu înțelege de ce nu de vaiți precum o babă libidinoasă și nesatisfăcută aflată la menopauza 🙂 . Adică ție nu îți pasă? De ce nu te vaiți? Să fac dintr-o problemă minoră un ștreang pe care să mi-l atârn de gât? Din câte știu, și tu îți reprimi gândurile negative cu atitudine optimistă… nu cred că ți-ai schimbat starea de spirit. Putem să vorbim, păstrând proporțiile, de anumiți viermi energetici… care se hrănesc cu amărăciune și disperare. Eu am ales să nu fiu așa, să mă împac cu mine pentru a zâmbi în fiecare zi. Mai mult, am început să fac sală din nou ( de fapt am mutat sala acasă: bicicletă pentru cardio, gantere, aparat multifuncțional pentru fitness, etc.) și să adopt un stil de viață sănătos. Nu am probleme cu greutatea, dar… făcând sport îmi dă o stare de bine. Ce vreau să zic cu asta? Trebuie să adoptăm calea de mijloc, adică să împăcăm condiția fizică cu cea mintală. Să formăm acel echilibru de care vb. M-am întins cu vorba și nu știu dacă o să ai răbdare să citești ce am scris 🙂

  3. Pot spune că uneori mă surprind și pe mine, de multe ori omul nu se cunoaște bine pe el. Mister forțat… motive… etc… pot spune că tu mă cunoști pe mine 🙂 În consecintă ne cunoaștem! Contează că îmi place cum ticluiești cuvintele și cum te exprimi în scris. Ăsta e singurul motiv pentru care te citesc și îți comentez postările. Nu încerca să citești semnificația cuvintelor din spatele cuvintelor… Revin „mister implementat cu forța”, cuvinte ciocănite și strânse cu forța într-o propoziție seacă și rece. Dacă te citesc, înseamnă cu pun mare preț pe ce ai la „mansardă”. Nu pot să mă îndoiesc de faptul ăsta… asta înseamnă că știi cine sunt. Cu alte cuvinte eu știu că tu știi cine sunt 🙂 Tare alambicat sună… Trebuie să înțelegi că de la un singur cuvânt poți scrie un roman, îți trebuie acea scânteie. înțelegi?

  4. Sigur ca stiu cine esti! Vroiam sa stii ca eu stiu cine esti tu.
    De altfel, cuvintele ce rost au? Cum as putea sa analizez cuvantul cand el nu este decat paravanul fals al unor sentimente adanc ingropate in necunoscut?
    Apreciez ca iti place cum ticluiesc cuvintele si cum ma exprim ….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s