Vazandu-ma cum zbor


……din cuibul meu….

Ziua de astazi mi-am dedicat-o(in limita unui drum inspre si dinspre serviciu) analizei (precare, recunosc rosindu-ma in obraji) oamenilor pe care nu- i cunosc deloc. Mi-era dor sa merg printre oameni straini ,…..sa-i privesc , mi-era dor nespus sa inghet…si am inghetat nu gluma:), imi era dor sa ma dezechilibrez multumindu-i apoi lui Dumnezeu ca nu mi-am rupt un picior…sau o mana, sa vad reactii, mimica fetelor..si sa ma vad si pe mine.

Am  inceput ziua vesela, dornica sa infrunt asa zisul ger nemilos. Cat de greu poate fi? M-am imbracat relativ subtire ( o camasa cu maneca scurta, un cardigan si faimoasa haina mai mult de toamna) cu cizmele mele care niciodata nu sunt fara toc ( ce mama masii nu aruncam acum cu pietre si in feminitate). Primii pasi pe sticla de gheata mi-au cerut o atentie mai sporita, ca in final sa invat sa si alerg pe gheata nemiloasa. Incerc sa mi explic de ce imi place sa ma supun diferitelor teste(gen haine de toamna) doar ca sa contest anumite practici extreme( nu este prima oara cand avem astfel de temperaturi si totusi e prima oara cand s-a transformat in catastrofa naturala conform media).

Sunt in regula. Nu am febra. Nu am racit. Sunt inca om intreg.

Daca involuez in sensul tragic si premeditat,…va anunt pe toti. 🙂

Sederi in casa placute, vizionare neimaginat de folositoare la „Stiri” si aprovizionare fructuoasa!