Am aflat ca sunt un caine- conform zodiacului indian

citez ( sursa www.e-astrolog.ro)

”

Nativul zodiei Caine din zodiacul indian este în primul rând curajos si cinstit, calitati cu care câstiga repede încrederea si admiratia celorlalti. Generos, chiar altruist, nu ezita sa îi ajute dezinteresat pe cei aflati în suferinta.

Nativul din zodia Caine este un partener de afaceri pe care te poti baza, dar are un al saselea simt cu care „miroase” orice încercare de înselatorie. Are si un simt etic foarte bine dezvoltat si pretinde sa i se acorde laudele si recompensele pe care le merita.

În viata particulara, nativul din zodia Caine este foarte credincios, devotat familiei. Nu-si doreste decât liniste si pace alaturi de un partener iubitor.”

…….hmmmmm….poate ca asa este…partial…

O zi …prea simpla

Copii mei Ricky si Coco mi-au cantat serenade deloc relaxante pe parcursul intregii zile. Tipete rasunatoare, ciufuleli vertiginoase, zboruri scurte si bruste. Off  ce zbor placut le-as fi urat daca era vara….lectura mea a fost cu totul ametita, nici un moment de liniste si pace.

Poate sa ma salveze cineva? Maine am examen……..

Ruine ingropate intr-un morman de sperante….

Poate nu trec prin cea mai benefica perioada din viata mea insa sunt mandra ca din fiecare experiena traita ma zbat sa scot acel sambure care contribuie la maturizarea mea, indiferent de cat de dureros este. Am constatat ca durerile, in mare parte, sunt cauzate de lipsa acceptarii realitatii …cu  alte cuvinte spus maturitatea. Uneori ma intreb de ce am fost crescuti ca intr-o poveste cu zane si printi iar apoi ne-am trezit direct mari creduli si naivi? De ce lumea e asa roza cand suntem mici…iar apoi constientizand mai mult ne pierdem in lucruri mici? De ce visam papusi mari, stele si cai si printi?….si suferim ca nici macar nu prindem un „arici”?  si apoi ne intrebam de ce ne doare orice adiere mai rece contrara sensului nostru? De ce cadem flamanzi ca nu avem castele fie ele si de nisip? De ce printii intarzie sa apara? De ce nu ni se canta sub balcon o serenada? De ce in loc de rochii incarcate cu mister…… de prim rang e nudul …………. „corectiile” platite? Nu intelegem nimic din lumea care ne inconjoara….si totusi mergem inainte cu pasi mari si greoi ….plini de sperante ..cadem…apoi ne ridicam…si cu niste ochi mari si goi cautam acel sens unic, acea carare ce uneste o copilarie fericita cu maturitatea implinita. De aceea maturitatea doare..de aceea se obtine greu, prin lacrimi, regrete, dorinte agitate……….pentru ca acea papusa pusa intr-un raft de sticla…s-a spart si a alunecat intr-un morman imens de spini.

Nu este simplu….sa imbini maturitatea mult ceruta in societate cu visurile tale de copil. Of  Ce rau ar fi sa ne sapan visurile in ruinele create de maturitate. Si ce tragic ar fi totusi sa ne alungam realitatea si sa o luam la goana in propriul nostru vis. Haosul se instaleaza pe-nserat ….si nici macar un calator versat nu te mai salveaza din lumea ta prescrisa.
Succes in deslusiri….si putere sa revii.

Nu ti omori visurile si totusi …simti pamantul?

noapte buna……

La multi ani dragostea mea…..

A mai trecut un an…a mai trecut un timp.

Tot tu…tot eu…acelasi colt sublim.

Te privesc bland …si vad un ochi senin,

Vad Soarele in tine si Luna langa mine.

Altminteri nici n-as fi crezut ca zborul tau,

Deasupra lumii mele de cuc

Este atat de falnic si maret

Precum un calaret sugubet.

Of! Tu vreme indoielenica,

Alunga frunzele ruginii marete

Din marea padure nemasurata a vietii.

Inca un an…inca un timp…

Doar noi …iubirea….. si un anotimp!

As vrea…sa prind o stea..in timp ce moare

Gandindu-ma la ultima perioada ma cuprinde o tristete sfasietoare. Mi-e dor de mine citind, alergand, razand….timpul meu razand e limitat. Oare de ce? Pentru ca nu mai am timp sa rad. Traiesc intr- lume pragmatic-materiala unde aerul pe care il respiri e scump, bunatatea este scumpa, responsabilitatea e precara, bunul simt e iluzoriu, respectul este inexistent, coloana vertebrala este aplecata…..totul miroase a moarte…moartea unui suflet intoxicat.

Mi-e dor de mine admirand….natura, soarele, pietrele asimetrice, gropile pline cu nisip, copacii aplecati………….am uitat cum e sa admiri…

Mi- e dor de mine infulecand …ca  un copil grabit sa se intoarca la faimoasa „Frunza”, cu coltul de paine intr-o mana…cu mainile pline de pamant si cu un suflet curat..mancam pe furis si repede…..ah ce haos in neant!

Mi-e dor de …..atat de multe lucruri, oameni, natura moarta…………..

Ce rost au toate acestea? Incotro ma-ndrept? Ratiunea, iubirea, constiinta, sufletul, demnitatea, bunatatea, daruirea, lumina, spiritualitatea….unde au fugit? Pacea? Iubirea de tara? De mama ? De tata? de tot si toti ce ne-nconjoara?

Incerc sa caut in sufletul meu, in adancuri…oriunde …un raspuns ….De ce? Nu gasesc decat franturi de vise, iluzii….ganduri spintecate….

Adio demnitate, adio bunatate, adio respect, adio dragoste de oameni, adio orice inseamna bun….acesta este mesajul primit ….adio tot si ramai …..”intreg”…..

Oare poti tu, suflet al meu plapand? Poti sa spui Adio si sa visezi in sus? poti spune adio si sa ramai integru? Poti spune adio si sa privesti in ochi……? Poti?

Poate ca ar fi mai bine……..sa ……….nu ne mai vindem asa usor…..

poate ar fi mai bine….sa ramanem oameni………….

te-ai vandut…? aduci de ce-mi mai ceri respect. din acest moment….tu ai devenit un NIMENI!

PS: dedicata unei persoane care nu-mi va citi blog ul niciodata……

Popcorn si calusei albastru cu alb….

Zi de zi incerc sa ma autoeduc, sa evoluez, sa fiu matura( inca nu am reusit sa incadrez definitia maturitatii intr-un interval)sa fiu un om mare….simplu spus.

Insa constat, tot zi de zi, ca pentru mine maturitatea este extrem de relativa…

este pozitionata intr-un interval exrem de inchis…

Incep sa realizez care este diferenta intre a fi matur, a fi intelept..si a fi in continuare copil…

E cel mai greu, spun eu, sa reusesti sa le imbini intr-un mod concret.

In aceasta seara, dupa o zi de munca fara noima, am pozitionat in dreapta mea caluseii albastri cu alb pe care ii rotesti intr-un carusel si- ti canta Love Story..ce traire adolescentina…. si in partea stanga un bol urias cu floricele( cantitatea este intodeauna importanta atunci cand esti copil:) )….si astfel am visat eu minute in sir..cai verzi ( nu albastri) ..pe pereti( scuzati cacofonia) ….

Caluseii acestia colorati imi aduc aminte de toate momentele jucause din viata mea, de clipele de iubire, liniste…parca as fi doar eu cu mine pe acest Pamant ..eu..si intreaga mea viata …eu si cu toti cei dragi mie.

Floricele colorate? Le mai tineti  minte? ce nostalgic….ma plimbam cu mama prin oras..si imi cumpara de fiecare data bulgari colorati..ce minunatie..ce incantare era in sufletul meu pur de copil.

M-arunc in bratele somnului ..im rog sufletul sa calatoreasca in timp…si sa ma trezeasca cand ajunge la mine….

 

A trecut timpul mai repede decat am trecut eu pe langa El…..

Ce trist….

Nu mai sunt eu propriul stapan al timpului meu. Nu mai pot controla reactii…decalajele au inceput…sunt cu mult inaintea mea.

Si totusi…eu sunt aici.

Viena….Viena este un oras atat de elegant, impunator, colorat ……stilat..

Concertele, prajiturile de toate felurile, strazile luminate, feluri de mancare cu stil:), vinul fiert, Mozart:)..oau o nebunie de simturi …intr- o nebunie de timp. Deja imi e dor….dor si doare….

Revelionul mi l-am petrecut la Sighisoara..atat de neasteptat a fost incat am realizat cand m-am intors. Oras medieval cu adevarat. Am calatorit in alte lumi, m-am imbracat in zeci de rochii medievale, cu parul impletit, in carute negre, manusi de dantela…si de fiecare data un valet care sa ma conduca in sala de bal. Am dansat in ritmuri de vals cu cei mai alesi printi si chiar cu regele insusi. M-a plimbat prin cetate, la brat,  cu cele mai distinse doamne….

…Revelionul meu imaginar a prins contur in cetatea Sighisoara.

Coborand pe Pamant, am savurat artificiile secolului meu, sampania, un pahar spart conform traditiei unui popor strain, rasete si dansuri bezmetice, mancaruri grele pregatite sa te domoleasca pentru o saptamana, activitati statice ..ce te indeamna la meditatie mediocra.

Insa…farmecul a fost farmec..si cei dragi fac din orice moment o adevarata aventura prin ciclul vietii banale.

Telurile mele pentru anul acesta nu sunt dificile…astept cu nerabdare fiecare clipa…pentru a incepe lupta cu timpul si cu mine….

Va doresc tuturor un an in care sa explodati de fericire pentru simplul fapt ca respirati,.,,,,Ah ce fericita as fi daca as putea exploda de fiecare data cand respir…

….de fericire….

 

noapte buna,,,,,