Ce este fericirea? Ce limite acceptam? Avem voie sa fim fericiciti?
Traim intr-o lume nesigura, sistemul financiar este cazut, investitiile sunt nesigure, piata de capital este prea mult spus, stare generala de alerta, oameni lamentati, frici tiparite la comanda, temeri de vanzare, viitor colectiv sumbru, social bolnav…….
Este „judecat” un om fericit intr-o astfel de societatate? „daca nu esti ca majoritatea esti nebun”..Ce-ar trebui sa fac? Sa disper ca o sa imi pierd serviciul la un moment dat? Sa ma gandesc la ce-i mai rau chiar daca acum imi e bine? Sa sufar pentru o societate intreaga renuntand la mine? Sa-mi asum crime, sinucideri, esecuri, dezastre naturale, dezastre economice, dezastre politice?
Este atat de interesanta viata…putem face asa multe lucruri utile, benefice pentru sufletul nostru….de ce trebuie sa dam nastere a o mie de ganduri pe secunda si intr- o alta secunda sa prelucram si apoi sa le ingropam constienti in cutia destinului? De ce trebuie sa gasim vinovati cand ar trebui sa stim cu totii foarte bine cine este pionul central in viata noastra? De ce sa ne plangem ca ar putea fi mai bine fara sa realizam ca ar putea si mai rau? De ce sa vrem atatea lucruri cand sufletele sunt atat de insetate dupa adevar? De ce sa ramanem aici indiferenti si tristi si straini noua fara sa ne pese de fericirea noastra? De ce sa fim o linie in univers cand iubirea ne-ar putea plasa in centru? De ce sa reusim prin lupte multinationaliste aruncandu ne intr-un colt al vietii idealuri si vise?
Mi-ar placea sa cred ca viata e mereu roza si calda. Dar nu este. Viata este o lupta pentru pace si in fiecare zi iti arata cat de puternic esti. Maturitatea nu se cumpara, nu se mosteneste. Maturitatea este reprezentata de insumarea tuturor experientelor si capacitatea de intelegere a acestora. Ce ne-ar face sa credem ca trebui doar sa primim? Ca ar trebui mereu sa fie bine? Nimic nu e intamplator…si nimic nu e nefolositor.
Vreau sa traiesc in pace si am sa lupt pentru ea. Vreau sa am o viata fericita si am sa iubesc pentru ea. Vreau sa primesc iubire si am sa ofer iubire. Vreau sa….vreau atat de multe…Viata este un dar atat de nepretuit incat poate nici la moarte nu ne vom afla adevarata menire. Stiu ca orice e posibil. Oh! Da! Stiu ca pot muta si muntii. Mai vreau ani de trait sa aflu cum ii pot muta pe toti in inima mea. Vreau o regiune intreaga de munti numai pentru mine ca sa simt maretia puterii Creatoare, sa simt energia mistica.
Pas cu pas…gand cu gand….suflu cu suflu….totul pentru iubire, creatie, pasiune, fericire, devotament, respect….pentru Pamant si Creatie.
Momente de pace…si maretie in inima mea..momente de devotament fata de stele si univers. Moment de relaxare…
Putere si forta …intr-o lume atinsa de voci…Optimism si planuri marete pentru orice suflet de pe Pamant!
Fara razboaie, ura si lacrimi….vreau sa traim in pace!
Ana's Weblog 