„O, nebuna, superba betie;
Daca-ti deschizi larg portile dand cu picioru-n ele si faci tot felul de neghiobii in lume;
Daca pe cai ciudate iti pierzi zadarnic vremea in joc cu lucruri fare pret;
N-ai grija de nimic, nu-ti pasa de normele ratiunii umane;
Si daca-ntinzand panzele in fata furtunii iti rupi carma in doua,
Atunci, draga mea, te voi urma in viata si beat ma voi da dracului.
Zilele si noptile mele mi le-am pierdut in viata traind pe langa oameni cuminti si intelepti.
Multa invatatura mi-a incaruntit parul si multe nopti de veghe mi-au tulburat vederea.
Fiindca ani de-a randul am tot cules si-am strans farame si resturi de lucruri in gramezi.
Azi le strivesc si dansez peste ele, si le imprastii in cele patru vanturi.
Fiindca stiu ca intelepciunea cea mai inalta este sa fii beat si-n- voia dracului.
Lasa orice scrupul stramb sa piara si plin de deznadejdi sa ma abat din calea mea.
Vartej de ameteli salbatice sa vina departe de ale vietii maluri sa ma smulga din ancorele mele.
De oameni valorosi e plina lumea, de muncitori dibaci si de folos in viata.
De oameni care stau cu usurinta in frunte si de oameni care vin cuviinciosi la urma.
Lasa- i pe i cu stare si fericiti sa fie si lasa-ma pe mine nebun si de nimic.
Fiindca stiu: limanul oricarui fapt in lume este sa fii beat sin-n voia dracului.
Ma jur in clipa asta sa las la o parte orice gand de-a sta in sirul celor cuminti.
Ma lepad de mandria invataturii si a deosebirii binelui de rau.
Imi sparg paharul aducerii aminte, lasand si cel din urma strop de lacrimi sa curga.
In spuma vinului cel rosu imi voi scalda si lustrui rasul meu.
Iar semnele oricarei bunecuviinti eu, pana una-alta, le-oi sfasia-n bucati.
Si depun sfant juramant sa fiu om de nimic si beat sa ma dau dracului.”
Rabindranath Tagore