Mi-am omorat premolarul

Pentru moment am crezut ca am innebunit! Vreau sa nu mai am dintii strambi! Am luat aceasta hotarare acum un an. Am scris-o pe lista planurilor obligatorii din data de 31 decembrie. Si fara sa mai gandesc nici o clipa mi-am cautat un ortodont caruia i-am spus ca sunt hotarata sa fac o schimbare. Ortodontul a spus: ” in regula, buna decizie. Va programez in ianurie anul urmator”.Eu: ” Nu NU NU !!!!! Nu m-ati inteles. Anul acesta. Anul viitor nu mai am timp”. O conving intr-un final sa ma prgrameze pe data de 21 decembrie 2011. Oau! Eram atat de fericita.  Nici macar nu mi-a pasat cand mi-a spus ca va trebui sa suport 3 etxractii.

Insa, a sosit ziua extractiilor. Si pentru ca nimic din ce este frumos nu este „pe gratis” au inceput luptele constiintei si ale fizicului. „Este nevoie sa faci asta? Dar cu ce te deranjeaza un dinte stramb? Iti pierzi sarmul?O sa ma doara. Imi scot dinti sanatosi….la batranete o sa plang dupa ei.”

Ups Ana! Potoleste te, mi-am zis. O faci si gata ” ce mai la deal la vale”( un regionalism folosit de bunica mea in Moldova).

Si asa…a inceput totul. Acum am sarme multicolore in gura ( printre cele clasice rasare unul albastru…..ciudat nu am cerut asa ceva). Dintii ma dor ingrozitor…in locul primei extractii este un mare gol dureros si inca sangereaza. Mancare? Craciun? PLacinte? Turta dulce? Nici gand…..

Si cu toate acestea sunt fericita! Chiar daca nu stiu cum au trecut ultimele 7 zile ( nu mai stiam ce sa fac mai intai…), chiar daca nu pot manca, chiar daca simt un tanc in gura, chiar daca ………………

Orice ar fi sunt Fericita! Pentru ca simt bucuria de Craciun…traiesc intens momentele acestea unice, minunate de sarbatoare. Este Sarbatoarea care imi place cel mai mult. Ma incanta, imi da bucurie cu tunul, ma energizeaza.

Si pentru ca bucuriile se tin lant…astazi voi pleca in Viena. Nici nu mai conteaza ca masina cu care voi pleca este acum in service:) …eu stiu ca voi pleca si pentru acest lucru sunt din nou fericita!

Imi doresc ca Mosu’ in care eu cred si voi crede pana in ultima mea clipa pe Pamant, sa ne aduca tuturor mai multa intelepciue, iubire de sine, iubire de semeni, pace in inimile tuturor, iubire de natura, iubire de Univers…si poate asa..anul viitor vom reusi cu totii sa oprim Timpul!

Multa fericire tuturor..din elanul meu va transmit valuri de zapada aurie, zurgalai veseli, reni rosii, mosi Craciuni darnici ….cadouri, brazi artificiali frumosi( sunt eco)…si multe multe culori.

Tineti-va saniile in frau si zburati spre Mos Craciun! Craciun fericit!

Daca nu eu….atunci cine?

Acum ceva timp…analizand o anumita experienta, am reusit sa fac diferenta intre a fi egoist si a te iubi pe tine insuti. Cand folosesc acest verb „a iubi” nu ii atribui nici un fel de conotatie narcisista. Poate, prejudecatile cu care am crescut nu ne permit sa pronuntam ” ma iubesc” prea des insa aceasta atitudine ne-ar propulsa in lumea succeselor mult mai rapid decat daca nu am face-o. A ne iubi doar incostient nu ne ajuta sa depasim pragul mediu.

Intr-un moment de reflectie asupra mea, asupra actiunilor pe care le-am intreprins in acel moment, mi-am dat seama ca a venit timpul sa-mi iau inima in dinti si sa intreb cateva persoane ce imagine le prezint eu.

Mirarea mea a fost fantastica. A fost uluitor sa aflu ca ma vad foarte puternica, optimista, ca ii binedispun, ca imi prevad un viitor roz spre rosu:). si pentru ca perfectiunea exista dar nu la mine, mi au spus ca ar trebui sa fiu mai maleabila si sa le cer mai putin celorlalti. Oau aceasta a durut un pic. Sa fiu mai maleabila? Dar in ce sens? Ce as putea face?E dificil sa ai asteptari relativ mici de la ceilalti cand tu insuti ai vrea sa muti muntii:). Si uite asa,,,imi petrec timpul liber citind despre dezvoltare personala, cunoaste-te mai bine pe tine insuti, drumul catre noi etc. Insa imi plac la nebunie. M am indragostit de aceasta lume a informatiilor, fie ea si limitata din punctul de vedere al disponibilitatii mele.

 Ce este egoismul? Cum am putea sa ne iubim si totusi sa nu fim egoisti? Noi suntem un pion in viata noastra sau suntem regi? Eu cred ca iubirea vietii, in general, te opreste sa fii egoist. Sa ne deschidem sufletul catre natura, catre sensibilitate, lumina, lucururi mici, simple..sa invatam sa iubim tot. Atunci voi gusta succesul de a fi eu cu mine, a ma iubi eu pe mine si in acelasi timp a iubi lumea, universul. Atunci punctul din Univers adica eu, voi fi bine definit in neantul infinit.

……………………………………………………………

Se apropie 31 decembrie. Este ziua in care eu stau doar cu mine si imi analizez anul care tocmai a trecut.Este ziua in care ma critic daca nu am atins un punct propus cu un an in urma. Emotii si valuri de extaz pentru ce am reusit sau melancolie si un nou avant pentru ce mi-a esuat.  Este ziua in care trebuie sa-mi aleg 10 vise din sute cate imi doresc.

Analize, dorinte, idealuri, planuri concrete, ….milioane de ganduri mi se aduna gramada …toate in aceeasi zi..ziua in care eu imi pozitionez noul an.

Curand inventarul il voi face aici..in noul meu jurnal.

Credeti-ma pe cuvant !!!!!nimic din ce este feeric nu se obtine usor, cel putin nu pentru mine, dar tot acest drum ma inalta atat de mult incat nu as da pentru nimic itinerariul maturizarii mele.

A alege sa traiesti simplu fara acest „feeric” care iti taie rasuflarea, e ca si cum ai alege sa mori incet,,,,

Fericirea nu poate fi descrisa…decat de sufletul meu..si atunci nu ar mai fi fericire….

Zbor printre bufnite…..

Ce este fericirea? Ce limite acceptam? Avem voie sa fim fericiciti?

Traim intr-o lume nesigura, sistemul financiar este cazut, investitiile sunt nesigure, piata de capital este prea mult spus, stare generala de alerta, oameni lamentati, frici tiparite la comanda, temeri de vanzare, viitor colectiv sumbru, social bolnav…….

Este „judecat” un om fericit intr-o astfel de societatate? „daca nu esti ca majoritatea esti nebun”..Ce-ar trebui sa fac? Sa disper ca o sa imi pierd serviciul la un moment dat? Sa ma gandesc la ce-i mai rau chiar daca acum imi e bine? Sa sufar pentru o societate intreaga renuntand la mine? Sa-mi asum crime, sinucideri, esecuri, dezastre naturale, dezastre economice, dezastre politice?

Este atat de interesanta viata…putem face asa multe lucruri utile, benefice pentru sufletul nostru….de ce trebuie sa dam nastere a o mie de ganduri pe secunda si intr- o alta secunda sa prelucram si apoi sa le ingropam constienti in cutia destinului? De ce trebuie sa  gasim vinovati cand ar trebui sa stim cu totii foarte bine cine este pionul central in viata noastra? De ce sa ne plangem ca ar putea fi mai bine fara sa realizam ca ar putea si mai rau? De ce sa vrem atatea lucruri cand sufletele sunt atat de insetate dupa adevar? De ce sa ramanem aici indiferenti si tristi si straini noua fara sa ne pese de fericirea noastra? De ce sa fim o linie in univers cand iubirea ne-ar putea plasa in centru? De ce sa reusim prin lupte multinationaliste aruncandu ne intr-un colt al vietii idealuri si vise?

Mi-ar placea sa cred ca viata e mereu roza si calda. Dar nu este. Viata este o lupta pentru pace si in fiecare zi iti arata cat de puternic esti. Maturitatea nu se cumpara, nu se mosteneste. Maturitatea este reprezentata de insumarea tuturor experientelor si capacitatea de intelegere a acestora. Ce ne-ar face sa credem ca trebui doar sa primim? Ca ar trebui mereu sa fie bine? Nimic nu e intamplator…si nimic nu e nefolositor.

Vreau sa traiesc in pace si am sa lupt pentru ea. Vreau sa am o viata fericita si am sa iubesc pentru ea. Vreau sa primesc iubire si am sa ofer iubire. Vreau sa….vreau atat de multe…Viata este un dar atat de nepretuit incat poate nici la moarte nu ne vom afla adevarata menire. Stiu ca orice e posibil. Oh! Da! Stiu ca pot muta si muntii. Mai vreau ani de trait sa aflu cum ii pot muta pe toti in inima mea. Vreau o regiune intreaga de munti numai pentru mine ca sa simt maretia puterii Creatoare, sa simt energia mistica.

Pas cu pas…gand cu gand….suflu cu suflu….totul pentru iubire, creatie, pasiune, fericire, devotament, respect….pentru Pamant si Creatie.

Momente de pace…si maretie in inima mea..momente de devotament fata de stele si univers. Moment de relaxare…

Putere si forta …intr-o lume  atinsa de voci…Optimism si planuri marete pentru orice suflet de pe Pamant!

Fara razboaie, ura si lacrimi….vreau sa traim in pace!

 

 

 

Pentru ca imi place….

„O, nebuna, superba betie;

Daca-ti deschizi larg portile dand cu picioru-n ele si faci tot felul de neghiobii in lume;

Daca pe cai ciudate iti pierzi zadarnic vremea in joc cu lucruri fare pret;

N-ai grija de nimic, nu-ti pasa de normele ratiunii umane;

Si daca-ntinzand panzele in fata furtunii iti rupi carma in doua,

Atunci, draga mea, te voi urma in viata si beat ma voi da dracului.

 

Zilele si noptile mele mi le-am pierdut in viata traind pe langa oameni cuminti si intelepti.

Multa invatatura mi-a incaruntit parul si multe nopti de veghe mi-au tulburat vederea.

Fiindca ani de-a randul am tot cules si-am strans farame si resturi de lucruri in gramezi.

Azi le strivesc si dansez peste ele, si le imprastii in cele patru vanturi.

Fiindca stiu ca intelepciunea cea mai inalta este sa fii beat si-n- voia dracului.

 

Lasa orice scrupul stramb sa piara si plin de deznadejdi sa ma abat din calea mea.

Vartej de ameteli salbatice sa vina departe de ale vietii maluri sa ma smulga din ancorele mele.

De oameni valorosi e plina lumea, de muncitori dibaci si de folos in viata.

De oameni care stau cu usurinta in frunte si de oameni care vin cuviinciosi la urma.

Lasa- i pe i cu stare si fericiti sa fie si lasa-ma pe mine nebun si de nimic.

Fiindca stiu: limanul oricarui fapt in lume este sa fii beat sin-n voia dracului.

 

Ma  jur in clipa asta sa las la o parte orice gand de-a sta in sirul celor cuminti.

Ma lepad de mandria invataturii si a deosebirii binelui de rau.

Imi sparg paharul aducerii aminte, lasand si cel din urma strop de lacrimi sa curga.

In spuma vinului cel rosu imi voi scalda si lustrui rasul meu.

Iar semnele oricarei bunecuviinti eu, pana una-alta, le-oi sfasia-n bucati.

Si depun sfant juramant sa fiu om de nimic si beat sa ma dau dracului.”

Rabindranath Tagore

Umbra despre care nu stim nimic….

Ma fascineaza sa aflu ce putere putem avea noi asupra noastra. Astazi a fost o zi atat de frumoasa….am reusit sa materializez tot ce mi-am propus,,,am reusit sa inving prejudecati….idei…si amprente. Obsitor de frumos este sa descoperi cum iti poti influenta timpul…viata…destinul. Atunci cand eram destul de mica am rasfoit „intamplator” o carte despre nemurirea sufletului. Am fost mai fascinata decat de papusile mari( posibil sa fi avut un comortament deviat insa eu m-am jucat si cu papusile pana in clasa a 7-a) sa descopar un secret care mi-a responsabilizat adolescenta, mi-a luminat prezentul si mi-a creat viitorul. O simpla fraza ” ne putem crea viitorul asa cum vrem noi” mi-a dezvoltat perceptia  optimismului.  Campul meu de intelegere era limitat.,,insa curiozitatea mea era mare si stiam ca singura cale care ma putea determina sa verific adevarul era ca eu sa pornesc pe acel drum.  Nici teoriile.. chiar si cele religioase nu erau impotriva noii mele „credinte: ” daca vrem putem muta si muntii”. Am exersat…mi-am dorit, mi-am propus si in mare parte am reusit. Poate nu intodeauna…inca nu am toate cheile insa satisfactia este grandioasa atunci cand poti face diferenta intre azi si maine.

Totul este atat de simplu, atat de accesibil, atat de ieftin si atat de usor de manevrat.,,,si totusi atat de necunoscut…

………………………………………………………………………………

Si totusi exista destin….

Mi-am vazut astazi oamenii cei mai dragi mie, m-am ingrijorat pentru un om drag mie si care este departe de mine, am  trimis pachete cu ganduri si sprijin pentru alti oameni dragi mie, am simtit compasiune si tristete pentru un alt om, am trimis dragoste si iubire, am primit dragoste si caldura, am primit zambete si veselie….

Cate trairi, cate sentimente…..eu sunt…si chiar traiesc!

 

Lectie de viata…

” Vanez cerbul de aur.

Puteti rade, prietenii mei, dar eu urmaresc aceasta aratare ce-mi scapa mereu.

Dealuri si vai strabat in fuga, ratacesc prin tari fara nume, fiindca eu acum vanez cerbul de aur.

Voi veniti si-n targuri cumparati de toate si inapoi la casele voastre va intoarceti incarcati de bunuri, insa pe mine vraja vanturilor pribege nu stiu cand si unde anume m-a cuprins.

N-am nici o grija in inima mea; tot ceea ce am avut candva am lasat departe in urma-mi.

Dealuri si vai strabat in fuga, ratacesc prin tari fara nume, fiindca eu acum vanez cerbul de aur.”

Despre mine…

Numele meu este Ana. Iubesc soarele, lumina, apusul, natura toata, oamenii. Ador sa ma joc, sa ma plimb, sa calatoresc, sa admir, sa citesc, sa dansez, sa descopar…..

Unul dintre miile mele de visuri este sa descopar lumea intreaga si o data cu ea sa ma descopar si pe mine….

Iubirea pentru mine este precum un fluture….

Cuvintele sunt de prisos …de cele mai multe ori cand vorbim de sentimente

Pasiunea mea India….

Scriitorul meu …Rabindranath Tagore….

Familia mea..centrul echilibrului meu

Prietenii mei…un arbore vesnic verde

…Oamenii ..in general…o minunatie a Creatorului si o continua provocare pentru mine.